1 Septembrie 2025
Monday of the 13th week after Pentecost

No Fast

Commemorations

Martyr Andrew Strateletes and 2,593 soldiers with him in Cilicia (ca. 289)

Scripture Readings

2 Corinthians 8.7-15 (Epistle)

7După cum sporiţi în toate lucrurile: în credinţă, în Cuvânt, în cunoştinţă, în orice râvnă şi în dragostea voastră pentru noi, căutaţi să sporiţi şi în această binefacere. 8Nu spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă; ci pentru râvna altora şi ca să pun la încercare curăţia dragostei voastre. 9Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi. 10În această privinţă, vă dau un sfat. Şi sfatul acesta vă este de folos vouă, care, de acum un an, cei dintâi aţi început nu numai să faceţi, ci să şi voiţi. 11Isprăviţi, dar, acum de făcut; pentru ca, după graba voinţei, să fie şi înfăptuirea, potrivit cu mijloacele voastre. 12Pentru că, dacă este bunăvoinţă, darul este primit, avându-se în vedere ce are cineva, nu ce n-are. 13Aici nu este vorba ca alţii să fie uşuraţi, iar voi strâmtoraţi; 14ci este vorba de o potrivire: în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentru ca şi prisosul lor să acopere, la rândul lui, nevoile voastre, aşa ca să fie o potrivire; 15după cum este scris: „Cel ce strânsese mult n-avea nimic de prisos, şi cel ce strânsese puţin nu ducea lipsă.”

Mark 3.6-12 (Gospel)

6Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit îndată cu irodienii cum să-L piardă. 7Isus S-a dus cu ucenicii Săi la mare. După El a mers o mare mulţime de oameni din Galileea; şi o mare mulţime de oameni din Iudeea, 8din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan şi dimprejurul Tirului şi Sidonului, când a auzit tot ce făcea, a venit la El. 9Isus a poruncit ucenicilor să-I ţină la îndemână o corăbioară, ca să nu fie îmbulzit de norod. 10Căci El vindeca pe mulţi şi de aceea toţi cei ce aveau boli se înghesuiau spre El ca să se atingă de El. 11Duhurile necurate, când Îl vedeau, cădeau la pământ înaintea Lui şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.” 12Dar El le poruncea îndată cu tot dinadinsul să nu-L facă cunoscut.

Commemorations

Martyr Andrew Strateletes and 2,593 soldiers with him in Cilicia (ca. 289)

“He was an officer, a tribune, in the Roman army in the time of the Emperor Maximian. A Syrian by birth, he served in his native land. When the Persians attacked the imperial Roman army, this Andrew was entrusted with the command in the battle against the enemy — whence his title: commander, strateletes. A secret Christian, although as yet unbaptised, Andrew commended himself to the living God, and, taking only the cream of the army, went to war. Before the battle, he told his soldiers that, if they all called upon the aid of the one, true God, Christ the Lord, their enemies would become as dust scattered before them. All the soldiers, fired with enthusiasm by Andrew and his faith, invoked Christ’s aid and attacked. The Persian army was utterly routed. When the victorious Andrew returned to Antioch, some jealous men denounced him as a Christian and the imperial governor summoned him for trial. Andrew openly proclaimed his steadfast faith in Christ. After harsh torture, the governor threw Andrew into prison and wrote to the Emperor in Rome. Knowing Andrew’s popularity among the people and in the army, the Emperor ordered the governor to set Andrew free, but to seek another occasion and another excuse (not his faith) to kill him. By God’s revelation, Andrew came to know of this imperial command, and, taking his faithful soldiers (2,593 in all) with him, went off to Tarsus in Cilicia, where they were all baptised by the bishop, Peter. Persecuted here also by imperial might, Andrew and his companions withdrew deep into the Armenian mountain of Tavros. There in a ravine, while they were at prayer, the Roman army came upon them and beheaded them all. Not one of them would recant, all being determined on death by martyrdom for Christ. On the spot where a stream of the martyrs’ blood flowed down, a spring of healing water sprang forth, healing from every disease. The bishop, Peter, came secretly with his people and buried the martyrs’ bodies in that same place. They all suffered with honour at the end of the third century and were crowned with wreaths of eternal glory, entering into the Kingdom of Christ our God.” (Prologue)