Romans 7.1-13 (Epistle)

1Nu ştiţi, fraţilor – căci vorbesc unor oameni care cunosc Legea – că Legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăieşte el? 2Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăieşte el; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului ei. 3Dacă deci, când îi trăieşte bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de lege, aşa că nu mai este preacurvă, dacă se mărită după altul. 4Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morţi; şi aceasta, ca să aducem rod pentru Dumnezeu. 5Căci, când trăiam sub firea noastră pământească, patimile păcatelor, aţâţate de Lege, lucrau în mădularele noastre şi ne făceau să aducem roade pentru moarte. 6Dar acum, am fost izbăviţi de Lege şi suntem morţi faţă de Legea aceasta care ne ţinea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă. 7Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!” 8Apoi păcatul a luat prilejul şi a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte; căci fără Lege, păcatul este mort. 9Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar, când a venit porunca, păcatul a înviat, şi eu am murit. 10Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea. 11Pentru că păcatul a luat prilejul, prin ea m-a amăgit, şi prin însăşi porunca aceasta m-a lovit cu moartea. 12Aşa că Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună. 13Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeaşi poruncă.

Matthew 9.36-10.8 (Gospel)

36Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite ca nişte oi care n-au păstor. 37Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii!

38Rugaţi, dar, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.” 1Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă. 2Iată numele celor doisprezece apostoli: Cel dintâi, Simon, zis Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui; 3Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Levi, zis şi Tadeu; 4Simon, Canaanitul, şi Iuda Iscarioteanul, cel care a vândut pe Isus. 5Aceştia sunt cei doisprezece pe care i-a trimis Isus, după ce le-a dat învăţăturile următoare: „Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în vreo cetate a samaritenilor; 6ci să mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel. 7Şi pe drum, propovăduiţi şi ziceţi: „Împărăţia cerurilor este aproape!” 8Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţaţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.

Hieromartyr Timothy, bishop of Prusa (362)

“For his great spiritual purity, God gave him the gift of wonderworking, and he healed all manner of diseases and pains among the people. During the reign of the evil Emperor Julian, who had renounced Christ, holy Timothy was thrown into prison. The faithful visited him there to listen to the wise teaching of their bishop. When this came to the Emperor’s ears, he commanded that the executioner behead the Saint in the prison. This was in 362, and his soul entered into Paradise while his relics remained, full of miraculous power, to help the people and declare the power of the Lord.” (Prologue [adapted])

Holy Martyrs Alexander and Antonina (313)

In Alexandria, the virgin Antonina was brought before Festus, the Governor, tortured for her faith in Christ, then thrown into prison. A Christian soldier named Alexander, who had never before seen or heard of Antonina, was commanded by an angel of God to go to her. Finding her, he gave her his military cloak, wrapping it about her head and body; and thus, with her head lowered, she was able to walk out of the prison while Alexander remained in her place. Alexander was brought before Festus, where he too confessed his faith in Christ. Antonina, learning of this, voluntarily came before the judge, who put both of them to hideous tortures, mutilating them in many ways before having them cast into a fire and burned alive.

A slightly different account says that Festus placed Antonina under guard in a brothel rather than a prison, so that her virginity might be defiled, and that it was from there that Alexander rescued her.

Festus, the Governor, was struck mute at the time of the holy martyrs’ death, and was tormented by an evil spirit for seven days, at the end of which he died.

Hieromartyr Metrophanes, first Chinese priest, and the Chinese New Martyrs of the Boxer Uprising (1900)

“The Holy Martyrs of China were native Chinese Orthodox Christians brought up in piety at the Russian Orthodox Mission in Peking, which had been founded in 1685. During the Boxer Rebellion of 1900 against the foreign powers occupying China, native Chinese Christians were commanded by the Boxers to renounce Christianity or be tortured to death. Two hundred and twenty-two members of the Peking Mission, led by their priest Metrophanes Tsi-Chung and his family, refused to deny Christ, and were deemed worthy of a martyric death.” ( Great Horologion)