Romans 1.18-27 (Epistle)

18Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor. 19Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. 20În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi; 21fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. 22S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înnebunit; 23şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. 24De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; 25căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin. 26Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor în una care este împotriva firii; 27tot astfel, şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.

Matthew 5.20-26 (Gospel)

20Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. 21Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu ucizi; oricine va ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii.” 22Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: „Prostule!” va cădea sub pedeapsa Soborului; iar oricine-i va zice: „Nebunule!” va cădea sub pedeapsa focului gheenei. 23Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, 24lasă-ţi darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul. 25Caută de te împacă degrabă cu pârâşul tău, câtă vreme eşti cu el pe drum; ca nu cumva pârâşul să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, şi să fii aruncat în temniţă. 26Adevărat îţi spun că nu vei ieşi de acolo până nu vei plăti cel din urmă bănuţ.

Virgin-martyr Theodosia of Tyre (308)

During the persecutions of the Emperor Maximian, the virgin Theodosia came to comfort a group of Christians who were standing before the governor of Caesarea in Palestine. When she encouraged them not to shun martyrdom, she too was brought before the judge, who ordered that a stone be tied around her neck and that she be thrown into the sea; but angels carried her to shore unharmed. The judge then ordered that she be beheaded. The night that the sentence was carried out, Theodosia appeared to her parents, surrounded by heavenly light and accompanied by other virgin martyrs, and said, ‘Do you see how great is the glory and grace of my Christ, of which you wished to deprive me?’ (Her parents, wishing to preserve her from martyrdom, had tried to prevent her from confessing Christ).

Commemoration of the First Ecumenical Council (325)

The council was called by the Emperor Constantine the Great and held in Nicea in 325. The teaching of the Alexandrian priest Arius — that Christ is not co-eternal with the Father, but is His divine creation — was attracting many followers throughout the empire, and the Emperor wished for a statement of correct doctrine from the Church. Present at the council were 318 holy hierarchs, including St Nicholas of Myra, St Athanasius the great, and St Spyridon. The council clearly condemned the Arian heresy, formulated the first version of the Symbol of Faith (often called the Nicene Creed), and propounded twenty canons. The Fathers of the Council are commemorated on the Sunday after Ascension.

The Fall of Constantinople (1453); "Blessed Constantine XII, last of the Byzantine emperors, martyred by the Turks (1453)"

On this date in 1453, Constantinople, the capital city of the Christian world, was sacked by the forces of Sultan Mehmet (Mohammed) II, bringing it under Turkish rule, where it remains to this day.

Constantine XII, the last Byzantine Emperor, died defending the city. Sources are sharply divided as to whether he is to be counted as a Christian Martyr. The designation “Blessed Constantine”, above, is from the St Herman Calendar, whose compilers cite Russian martyrologies which list him as a saint. However, the Prologue cites the fall of Constantinople while pointedly omitting any praise of Constantine. He accepted (and never publicly renounced) the false “union” of Florence, and so is counted by some as a heretic. Many Orthodox Christians, including many of the people of Constantinople, saw the city’s fall as divine retribution for the Empire’s acceptance of the union.

Before his death the Emperor donned soldier’s armor and helped to man the ramparts of the City; his body was never found. Though various legends abound, the most likely explanation is that he died with many other defenders and was cast with them into a common grave.