Isaiah 65.8-16 (6th Hour)

8Aşa vorbeşte Domnul: „După cum, când se găseşte zeamă într-un strugure, se zice: „Nu-l nimici, căci este o binecuvântare în el!”, tot aşa, şi Eu voi face la fel, din dragoste pentru robii Mei, ca să nu nimicesc totul. 9Voi scoate o sămânţă din Iacov, şi din Iuda, un moştenitor al munţilor Mei; aleşii Mei vor stăpâni ţara, şi robii Mei vor locui în ea. 10Saronul va sluji ca loc de păşune oilor, şi valea Acor va sluji de culcuş boilor, pentru poporul Meu care Mă va căuta. 11Dar pe voi care părăsiţi pe Domnul, care uitaţi muntele Meu cel sfânt, care puneţi o masă „norocului” şi umpleţi un pahar în cinstea „sorţii”, 12vă sortesc sabiei, şi toţi veţi pleca genunchiul ca să fiţi înjunghiaţi; căci Eu am chemat, şi n-aţi răspuns, am vorbit, şi n-aţi ascultat, ci aţi făcut ce este rău înaintea Mea şi aţi ales ce nu-Mi place.” 13De aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Iată că robii Mei vor mânca, iar voi veţi fi flămânzi; iată că robii Mei vor bea, iar vouă vă va fi sete; iată că robii Mei se vor bucura, şi voi vă veţi ruşina; 14iată că robii Mei vor cânta de veselă ce la va fi inima, dar voi veţi striga de durerea pe care o veţi avea în suflet şi vă veţi boci de mâhnit ce vă va fi duhul. 15Veţi lăsa numele vostru ca blestem aleşilor Mei; şi anume: „Domnul Dumnezeu vă va omorî” şi va da robilor Săi un alt nume. 16Aşa că, cine se va binecuvânta în ţară se va binecuvânta în Dumnezeul adevărului, şi cine va jura în ţară va jura pe Dumnezeul adevărului, căci vechile suferinţe vor fi uitate, vor fi ascunse de ochii Mei.

Genesis 46.1-7 (Vespers)

1Israel a plecat cu tot ce avea. A ajuns la Beer-Şeba şi a adus jertfe Dumnezeului tatălui său, Isaac. 2Dumnezeu a vorbit lui Israel într-o vedenie, noaptea, şi a zis: „Iacove! Iacove!” Israel a răspuns: „Iată-mă!” 3Şi Dumnezeu a zis: „Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tatălui tău. Nu te teme să te cobori în Egipt, căci acolo te voi face să ajungi un neam mare. 4Eu însumi Mă voi coborî cu tine în Egipt şi Eu însumi te voi scoate iarăşi de acolo; iar Iosif îţi va închide ochii.” 5Iacov a părăsit Beer-Şeba; şi fiii lui Israel au pus pe tatăl lor, Iacov, cu copilaşii şi nevestele lor, în carele pe care le trimisese faraon ca să-l ducă. 6Şi-au luat şi turmele şi averile pe care le agonisiseră în ţara Canaanului. Şi Iacov s-a dus în Egipt cu toată familia lui. 7A luat cu el în Egipt pe fiii lui şi pe fiii fiilor lui, pe fiicele lui şi pe fiicele fiilor lui şi pe toată familia lui.

Proverbs 23.15-24.5 (Vespers)

15Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura, 16şi lăuntrul meu se va înveseli, când buzele tale vor spune ce este bine. 17Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de Domnul; 18căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea. 19Ascultă, fiule, şi fii înţelept; îndreaptă-ţi inima pe calea cea dreaptă. 20Nu fi printre cei ce beau vin, nici printre cei ce se îmbuibă cu carne. 21Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe. 22Ascultă pe tatăl tău, care te-a născut, şi nu nesocoti pe mama ta, când a îmbătrânit. 23Cumpără adevărul şi nu-l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea. 24Tatăl celui neprihănit se înveseleşte, şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură. 25Să se bucure tatăl tău şi mama ta, să se înveselească cea care te-a născut. 26Fiule, dă-mi inima ta şi să găsească plăcere ochii tăi în căile mele. 27Căci curva este o groapă adâncă, şi străina o fântână strâmtă. 28Ea pândeşte ca un hoţ şi măreşte între oameni numărul celor stricaţi. 29Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt oftările? Ale cui sunt neînţelegerile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănirile fără pricină? Ai cui sunt ochii roşii? 30Ale celor ce întârzie la vin şi se duc să golească paharul cu vin amestecat. 31Nu te uita la vin când curge roşu şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor, 32dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basilic. 33Ochii ţi se vor uita după femeile altora, şi inima îţi va vorbi prostii. 34Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vârful unui catarg.

35„M-a lovit… dar nu mă doare!… M-a bătut… dar nu simt nimic! Când mă voi trezi? Mai vreau vin!” 1Nu pizmui pe oamenii cei răi şi nu dori să fii cu ei; 2căci inima lor se gândeşte la prăpăd, şi buzele lor vorbesc nelegiuiri. – 3Prin înţelepciune se înalţă o casă, şi prin pricepere se întăreşte; 4prin ştiinţă se umplu cămările ei de toate bunătăţile de preţ şi plăcute. 5Un om înţelept este plin de putere, şi cel priceput îşi oţeleşte vlaga.

St Hilarion the New, abbot of Pelecete, Confessor (754)

He took up the monastic life when very young, and lived as a recluse for many years, and gained the grace to heal sicknesses and drive out demons by his prayers. Later he became abbot of the Monastery of Pelekete in Bithynia. During the reign of the Emperor Leo the Isaurian, he and his monastery steadfastly upheld the holy icons, and were fiercely persecuted. Hilarion and his forty monks were exiled to a prison near Ephesus, where the Saint reposed.

Repose of Gerontissa Gavrilia (1992) (March 15 OC)

Mother Gavrilia, who was known to many who are still alive, has not been officially glorified by the Church, but is considered by many to be a Saint of our time. Her fine biography, Ascetic of Love, has been translated into English and several other languages. The account below is excerpted from that on the web site of St Gregory Palamas Monastery.

“The Gerontissa Gabrielia was born in Constantinople a hundred years ago on October 2/15, 1897. She grew up in the City until her family moved to Thessalonika in 1923. She went to England in 1938 and stayed there throughout the Second World War. She trained as a chiropodist and physiotherapist. In 1945 she returned to Greece where she worked with the Friends Refugee Mission and the American Farm School in Thessalonika in early post-war years. Later she opened her own therapy office in Athens until 1954. In March of that year her mother died and the office was closed. Sister Lila left Greece and traveled overland to India where she worked with the poorest of the poor, even the lepers, for five years.

“It was not until 1959 that she went to the Monastery of Mary and Martha in Bethany, Palestine, to become a nun. When she arrived she asked Fr. Theodosius the chaplain for a rule of prayer. Fr. Theodosius was somewhat surprised to find that she could read even ancient Byzantine Greek. Fr. Theodosius said, “The great elders that we hear about no longer exist. I certainly am not one. You came here to save your soul. If I start giving you rules, you will lose you soul and I will as well. But here is Fr. John. He will be your elder.” So for her first year in the monastery he set her to reading only the Gospels and St. John Climacus. (It should be noted that at that time the Ladder had not been published in modern Greek.)

“She was three years in Bethany. In April, 1962, word came that Patriarch Athenagoras of Constantinople sought to send an Orthodox monastic to Taize in France. Sister Gabrielia went by way of Taize (she spoke fluent French from childhood) to America.

“In 1963 she was back in Greece. The Gerontissa was tonsured to the Small Schema by Abbot Amphilochios (Makris) on Patmos in the Cave of St. Anthony under the Monastery of Evangelismos just before she and the nun Tomasina left again for India. Elder Amphilochios was enthusiastic at the idea a nun who would be open to the an active outreach in the world. In India she was for three year in Nani Tal in Uttar Pradesh where Fr. Lazarus Moore was the priest and where he consulted the Gerontissa in his translations of the Psalter and the Fathers. Between 1967 and 1977 the Gerontissa traveled in the Mission field of East Africa, in Europe including visiting old friends and spiritual fathers Lev Gillet and Sophrony of Essex, again to America, and briefly in Sinai where Archbishop Damianos was attempting to reintroduce women’s monasticism. She traveled extensively, with much concern and broad love for the people of God. Some of her spiritual children found her in Jerusalem beside the Tomb of Christ; others found her on the mission field of East Africa. For years beginning in about 1977, she lived hidden in a little apartment, the “House of the Angels” in Patissia in the midst of the noise and smog and confusion of central Athens. A little place, a hidden place, a precious place to those who knew her there.

“In 1989 she moved to Holy Protection hermitage on the island of Aegina, close by the shrine of St. Nectarios. There she called the last two of her spiritual children to become monastics near her, and there she continued to receive many visitors. At the start of Great Lent in 1990 she was hospitalized for lymphatic cancer. She was forty days in the hospital, leaving during Holy Week and receiving communion of Pascha. And to the puzzlement of the doctors, the cancer disappeared. It was not yet her time.

“The Gerontissa finally withdrew to quiet. With only one last nun she moved for the last time in this life, to the island of Leros. There they established the hesychastirion of the Holy Archangels. Only in this last year of her life did she accept the Great Schema at the hands of Fr. Dionysious from Little St. Anne’s Skete on Athos. He came to give her the Schema in the Chapel of the Panaghia in the Kastro on the top of Leros.

“Gerontissa Gabrielia passed from this world on March 28, 1992, having never built a monastery. Over the years, six of her spiritual children did become monastics, but never more that one or two were with her at a time. Only the angels could count the number of lives that God touched and changed through her. Her biography and collected writings were published in Greek in 1996, through the work of her last monastic daughter and the contribution of many, many others who held the Gerontissa dear. An English translation is in process [Note: it has now been published].

“Anyone who knew the Gerontissa realized that God has not left us without His saints, even down to the present day. The few words recorded here scarcely suggest the clarity and love of her soul. Words are only the tools of this world; the wonder of the Gerontissa was wrapped in the mystery of the silence of the world to come.

“She never sought a reputation. She never allowed anything about her to be published during her long life and only allowed her children to take photographs in her very last years. Those whom God touched through her called her Gerontissa; she never made herself anything but the nun Gabrielia.

“She was humility and love incarnate.”

The Gerontissa embodied an ‘ecumenism’ that might serve as a model for many in our time: she was completely loving and open to all people of all faiths, yet while working freely with protestants and Hindus in service to man, she never compromised any aspect of her Orthodox faith. Once, some protestant fellow-workers suggested that they pray together; Mother Gavrilia thanked them lovingly, but said ‘I only pray in church or alone.’