Colossians 2.20-3.3 (Epistle)

20Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea: 21„Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!”? 22Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuinţarea lor şi sunt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti,

23au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune, într-o închinare voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sunt de niciun preţ împotriva gâdilării firii pământeşti. 1Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. 2Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. 3Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

Luke 11.1-10 (Gospel)

1Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui.” 2El le-a zis: „Când vă rugaţi, să ziceţi: Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. 3Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi; 4şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator; şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.” 5Apoi le-a mai zis: „Dacă unul dintre voi are un prieten şi se duce la el la miezul nopţii şi-i zice: „Prietene, împrumută-mi trei pâini, 6căci a venit la mine de pe drum un prieten al meu şi n-am ce-i pune înainte”; 7şi dacă, dinăuntrul casei lui, prietenul acesta îi răspunde: „Nu mă tulbura; acum uşa este încuiată, copiii mei sunt cu mine în pat, nu pot să mă scol să-ţi dau pâini” – 8vă spun: chiar dacă nu s-ar scula să i le dea, pentru că-i este prieten, totuşi, măcar pentru stăruinţa lui supărătoare, tot se va scula şi-i va da tot ce-i trebuie. 9De aceea şi Eu vă spun: cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. 10Fiindcă oricine cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate i se deschide.

St Abercius, Bishop of Hierapolis, Wonderworker and Equal to the Apostles (167)

He was bishop of Hierapolis in Phrygia of Asia Minor, during the reign of Marcus Aurelius, a persecutor of Christians. During a pagan festival, Abercius was instructed by an Angel to throw down the idols of Apollo and other pagan gods. When his work was discovered, the people of the city were outraged; but instead of hiding, the bishop went to the marketplace and openly confessed the Christian faith. The people grew angrier still, but when Abercius healed three possessed men they were amazed and listened to him more closely. He preached the Faith with such power that the entire city and surrounding countryside became Christian.

These miracles reached the ears of the Emperor, whose daughter was suffering from demonic possession. The Emperor summoned Abercius to Rome, where he was enabled to cast out the spirit and perform several other miracles. The Empress offered him a large reward of gold for healing her daughter, but he would not accept it. On his way home, he was instructed in a vision to travel to Syria. He travelled first to Antioch and surrounding cities, then as far as Mesopotamia, proclaiming Christ and teaching the faith everywhere he went. No other bishop of his time travelled so widely in the service of the Gospel; for this reason he is called Equal to the Apostles.

After several years he returned to Phrygia, where he lived the remainder of his life in peace, shepherding his flock.

Venerable Lot of Egypt (5th c.)

He was one of the company of ascetic Fathers who fled the world into the Egyptian desert in the fourth and fifth centuries.

Once Abba Lot went to his spiritual father Joseph and asked him, simply, ‘What shall I do to be saved?’ Abba Joseph stretched his hands toward heaven and his fingers became ten flames. He said, ‘If you desire it, you can become entirely as a fire.’

A brother once came to Abba Lot in terrible distress and said to him, ‘I have committed a great sin, that I cannot admit to the Fathers.’ ‘Confess it to me and I will bear it for you,’ answered the Elder. ‘I have fallen into fornication,’ the brother said, ‘and to do so, I sacrificed to idols.’ The Elder said to him, ‘Take heart: no sin is beyond God’s mercy. Repentance is always possible. Go and sit in your cave; eat only every other day, and we will each take an equal share of the burden of your offence.’ After three weeks of keeping the same penance, Abba Lot received assurance from God that the brother’s repentance was acceptable. For the rest of his life, the brother served as the Elder’s disciple.

Holy Seven Youths of Ephesus

They are also commemorated August 4. See that date for their story.