1 Thessalonians 2.20-3.8 (Epistle)

20Da, voi sunteţi slava şi bucuria noastră. 1De aceea, fiindcă nu mai puteam răbda, am socotit mai bine să fim lăsaţi singuri în Atena 2şi v-am trimis pe Timotei, fratele nostru şi slujitorul lui Dumnezeu în Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească şi să vă îmbărbăteze în credinţa voastră, 3pentru ca nimeni din voi să nu se clatine în aceste necazuri; căci ştiţi singuri că la aceasta suntem rânduiţi. 4Şi, când eram la voi, v-am spus mai dinainte că vom avea să suferim necazuri, ceea ce s-a şi întâmplat, cum bine ştiţi. 5Astfel, în nerăbdarea mea, am trimis să-mi aducă ştiri despre credinţa voastră, de teamă ca nu cumva să vă fi ispitit ispititorul, şi osteneala noastră să fi fost degeaba. 6Dar chiar acum a venit Timotei de la voi la noi şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră, că totdeauna păstraţi o plăcută aducere aminte despre noi şi că doriţi să ne vedeţi, cum dorim şi noi să vă vedem pe voi. 7De aceea, fraţilor, în toate strâmtorările şi necazurile noastre am fost mângâiaţi cu privire la voi, prin credinţa voastră. 8Acum, da, trăim, fiindcă voi staţi tari în Domnul.

Luke 12.13-15, 22-31 (Gospel)

13Unul din mulţime a zis lui Isus: „Învăţătorule, spune fratelui meu să împartă cu mine moştenirea noastră.” 14„Omule”, i-a răspuns Isus, „cine M-a pus pe Mine judecător sau împărţitor peste voi?” 15Apoi le-a zis: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui.” 22Isus a zis apoi ucenicilor Săi: „De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. 23Viaţa este mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea. 24Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu seamănă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici grânar; şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările! 25Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui? 26Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai îngrijoraţi de celelalte? 27Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici Solomon, în toată slava lui, n-a fost îmbrăcat ca unul din ei. 28Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe câmp, iar mâine va fi aruncată în cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor? 29Să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu vă frământaţi mintea. 30Căci toate aceste lucruri Neamurile lumii le caută. Tatăl vostru ştie că aveţi trebuinţă de ele. 31Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.

Our Holy Father Joannicius the Great, hermit on Mt Olympus (846)

He was born in Bithynia of peasant stock. He worked as a swineherd, then became an officer in the Imperial army, where he served with such distinction in the war against the Bulgars that the Emperor Constantine VI wanted to take him into his personal service. “But the sight of massacres and horrors of war had brought home to him the vanity of this life. He asked leave of the Emperor to retire from the service, in order to wage unseen warfare in the ranks of the angelic army” (Synaxarion). In the coming years he traveled widely, sometimes living as a hermit, sometimes living in monasteries, more than once founding a monastic community. Wherever he went he lived in stillness, solitude and strict asceticism. He was famed for his spiritual counsel, his prophecies, his many miracles of healing ailments bodily and spiritual, and for his friendship with animals. Once a monk who doubted the Saint’s miracles was eating at table with him when a large bear burst in upon them. Joannicius called the bear and it came and lay at his feet; he then told it to lie at the feet of his frightened guest and said “At their creation, the animals looked with veneration on man, who is made in the image of God, and he had no fear of them. We are afraid of them now because we have transgressed God’s commandments. If we love the Lord Jesus and keep his commandments, no animal will be able to do us any harm.” The monk departed greatly edified.

In the last years of Joannicius’ life, when he was about ninety years old, the Emperor Theophilus sought his counsel on the veneration of icons. The Saint’s answer was pointed: “Whoever refuses due honor to the images of Christ, of the Mother of God and of the Saints, will not be received into the Kingdom of Heaven, even if he has lived an otherwise blameless life.”

Once Joannicius traveled to Constantinople to aid the Patriarch in some matters concerning the order of the Church. When he returned to his hermitage, he found that some jealous monks had set it on fire. Knowing who they were, he nevertheless addressed them kindly and invited them to share with him some food that he had managed to salvage from the fire. He did not attempt to rebuild his hermitage, but, taking the fire as a sign of his impending departure from this life, he traveled to the monastery of Antidion, where he had first entered into the monastic life and there, having predicted the day of his death, he reposed in peace. At the moment of his death, the monks of Mt Olympus saw a pillar of fire ascending from the earth to the sky.

The Saint’s relics have been the source of many miracles. His skull is kept and venerated at the Monastery of the Pantocrator on Mt Athos. The widely-used prayer “My hope is the Father; my refuge is the Son; my shelter is the Holy Spirit; O Holy Trinity, glory be to Thee!” is attributed to St Joannicius.