Philippians 3.1-8 (Epistle)

1Încolo, fraţii mei, bucuraţi-vă în Domnul. Mie nu-mi este greu să vă scriu mereu aceleaşi lucruri, iar vouă vă este de folos. 2Păziţi-vă de câinii aceia; păziţi-vă de lucrătorii aceia răi; păziţi-vă de scrijeliţii aceia! 3Căci cei tăiaţi împrejur suntem noi care slujim lui Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu, care ne lăudăm în Hristos Isus şi care nu ne punem încrederea în lucrurile pământeşti. 4Măcar că eu aş avea pricină de încredere chiar în lucrurile pământeşti. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pământeşti, eu şi mai mult; 5eu, care sunt tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, evreu din evrei; în ce priveşte Legea, fariseu; 6în ce priveşte râvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea pe care o dă Legea, fără prihană. 7Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. 8Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos

Luke 9.7-11 (Gospel)

7Cârmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile săvârşite de Isus şi stătea în cumpănă, neştiind ce să creadă. Căci unii ziceau că a înviat Ioan din morţi; 8alţii ziceau că s-a arătat Ilie; şi alţii ziceau că a înviat vreun proroc din cei din vechime. 9Dar Irod zicea: „Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare Acesta despre care aud astfel de lucruri?” Şi căuta să-L vadă. 10Apostolii, când s-au întors, au istorisit lui Isus tot ce făcuseră. El i-a luat cu Sine şi S-a dus la o parte, lângă o cetate numită Betsaida. 11Noroadele au priceput lucrul acesta şi au mers după El. Isus le-a primit bine, le vorbea despre Împărăţia lui Dumnezeu şi vindeca pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare.

Holy Martyrs Eulampius and Eulampia (196)

They were brother and sister, from Nicomedia, who suffered for Christ during the reign of Maximian. Eulampius was arrested for his Christian faith; when his sister received the news, she hurried to join him. Both were subjected to various cruel tortures, including being cast into fire and boiling pitch, from which they miraculously emerged unharmed. Finally, Eulampius was beheaded, and Eulampia gave up her spirit before she too could be beheaded.

Blessed Fool for Christ Andrew of Totma (1637)

“Saint Andrew came of a family of devout, unlettered peasants. He obtained an education by going to church and, on the death of his parents, became a novice at the Monastery of Galich, in the diocese of Kostroma. The Abbot, who was remarkable for his wisdom, discerned Andrew’s spiritual gifts and encouraged him to undertake the unusual and difficult ascesis of Foolishness-for-Christ. Andrew left the monastery to lead a wayfaring life, but often returned to reveal his thoughts and deeds to his starets. On his Elder’s death, he settled near the Church of the Resurrection in the town of Totma, where he was completely unknown. He spent the whole night in prayer and during the day begged alms that he forthwith gave to the poor. He went barefoot summer and winter and lived on nothing but bread and water. Every year he made a pilgrimage to the holy places of the region. One day he was accosted by the chief of an outlandish tribe. The man was suffering from an eye complaint and asked Andrew, who was already looked upon as a wonderworker, to cure him. Andrew fled, but the wild man washed his eyes in the snow trodden by the Saint and was healed.

“Worn out by ascesis and privation, Saint Andrew foreknew the day of his decease. He called a priest, confessed and communicated in the holy Mysteries, and not long after he fell asleep in the Lord, a heavenly scent pervading the room where his body lay. Some time later, the Saint appeared to a sick woman as she slept, holding the Gospel for her to venerate and telling her to pray at his tomb. When she awoke, the woman was healed.” (Synaxarion)