Genesis 28.10-17 (Vespers)

10Iacov a plecat din Beer-Şeba şi şi-a luat drumul spre Haran. 11A ajuns într-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfinţise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpătâi şi s-a culcat în locul acela. 12Şi a visat o scară rezemată de pământ, al cărei vârf ajungea până la cer. Îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se coborau pe scara aceea. 13Şi Domnul stătea deasupra ei şi zicea: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tatălui tău, Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac.” Pământul pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale. 14Sămânţa ta va fi ca pulberea pământului; te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine şi în sămânţa ta. 15Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta; căci nu te voi părăsi, până nu voi împlini ce-ţi spun.” 16Iacov s-a trezit din somn şi a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, şi eu n-am ştiut.” 17I-a fost frică şi a zis: „Cât de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!”

Ezekiel 43.27-44.4 (Vespers)

27După ce se vor împlini aceste zile, de la ziua a opta înainte, preoţii să aducă pe altar arderile voastre de tot şi jertfele voastre de mulţumire. Şi vă voi fi binevoitor, zice Domnul Dumnezeu.” 1M-a adus înapoi la poarta de afară a Sfântului Locaş, dinspre răsărit. Dar era închisă. 2Şi Domnul mi-a zis: „Poarta aceasta va sta închisă, nu se va deschide şi nimeni nu va trece pe ea; căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va rămâne închisă! 3În ce priveşte pe voievod, voievodul va putea să şadă sub ea, ca să mănânce pâinea de jertfă înaintea Domnului. El va intra pe drumul care dă în tinda porţii şi va ieşi pe acelaşi drum.” 4M-a dus apoi la poarta de miazănoapte, înaintea casei Templului. M-am uitat şi iată că slava Domnului umplea Casa Domnului! Şi am căzut cu faţa la pământ.

Proverbs 9.1-11 (Vespers)

1Înţelepciunea şi-a zidit casa, şi-a tăiat cei şapte stâlpi. 2Şi-a înjunghiat vitele, şi-a amestecat vinul, şi-a pus masa. 3Şi-a trimis slujnicele şi strigă, de pe vârful înălţimilor cetăţii: 4„Cine este prost, să vină încoace!” Celor lipsiţi de pricepere le zice: 5„Veniţi de mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care l-am amestecat! 6Lăsaţi prostia şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!” 7Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară. 8Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi! 9Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult! 10Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor este priceperea. 11Prin mine ţi se vor înmulţi zilele şi ţi se vor mări anii vieţii tale.

Luke 1.39-49, 56 (Matins Gospel)

39Maria s-a sculat chiar în zilele acelea şi a plecat în grabă spre munţi, într-o cetate a lui Iuda. 40A intrat în casa lui Zaharia şi a urat de bine Elisabetei. 41Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. 42Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău. 43Cum mi-a fost dat mie să vină la mine maica Domnului meu? 44Fiindcă iată, cum mi-a ajuns la urechi glasul urării tale, mi-a săltat pruncul în pântece de bucurie. 45Ferice de aceea care a crezut; pentru că lucrurile care i-au fost spuse din partea Domnului se vor împlini.” 46Şi Maria a zis: „Sufletul meu măreşte pe Domnul 47şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu, 48pentru că a privit spre starea smerită a roabei Sale. Căci iată că de acum încolo, toate neamurile îmi vor zice fericită, 49pentru că Cel Atotputernic a făcut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfânt, 56Maria a rămas împreună cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a întors acasă.

Philippians 1.8-14 (Epistle)

8Căci martor îmi este Dumnezeu că vă iubesc pe toţi cu o dragoste nespusă, în Isus Hristos. 9Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere, 10ca să deosebiţi lucrurile alese, pentru ca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi până în ziua venirii lui Hristos, 11plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu. 12Vreau să ştiţi, fraţilor, că împrejurările în care mă găsesc, mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei. 13În adevăr, în toată curtea împărătească şi pretutindeni aiurea, toţi ştiu că sunt pus în lanţuri din pricina lui Isus Hristos. 14Şi cei mai mulţi din fraţi, îmbărbătaţi de lanţurile mele, au şi mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu.

Hebrews 9.1-7 (Epistle, Protection)

1Legământul dintâi avea şi el porunci privitoare la slujba dumnezeiască şi la un Locaş pământesc de închinare. 2În adevăr, s-a făcut un Cort. În partea dinainte, numită „Locul Sfânt”, era sfeşnicul, masa şi pâinile pentru punerea înaintea Domnului; 3după perdeaua a doua se afla partea Cortului care se chema „Locul Preasfânt”. 4El avea un altar de aur pentru tămâie, şi chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas de aur cu mană, toiagul lui Aaron care înfrunzise şi tablele legământului. 5Deasupra erau heruvimii slavei, care acopereau capacul ispăşirii cu umbra lor. Nu este vremea să vorbim acum cu de-amănuntul despre aceste lucruri. 6Şi, după ce au fost întocmite astfel lucrurile acestea, preoţii care fac slujbele intră totdeauna în partea dintâi a Cortului. 7Dar în partea a doua intră numai marele preot, o dată pe an, şi nu fără sânge, pe care îl aduce pentru sine însuşi şi pentru păcatele din neştiinţă ale norodului.

Luke 6.37-45 (Gospel)

37Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta. 38Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” 39Le-a spus şi pilda următoare: „Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? 40Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul lui; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui. 41De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? 42Sau cum poţi să zici fratelui tău: „Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi”, şi, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. 43Nu este niciun pom bun care să facă rod rău, şi niciun pom rău care să facă rod bun. 44Căci orice pom se cunoaşte după rodul lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini. 45Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura.

Luke 10.38-42, 11.27-28 (Gospel, Protection)

38Pe când era pe drum, cu ucenicii Săi, Isus a intrat într-un sat. Şi o femeie, numită Marta, L-a primit în casa ei. 39Ea avea o soră numită Maria, care s-a aşezat jos la picioarele Domnului şi asculta cuvintele Lui. 40Marta era împărţită cu multă slujire, a venit repede la El şi I-a zis: „Doamne, nu-Ţi pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i, dar, să-mi ajute.” 41Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu,

42dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.” 27Pe când spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod şi-a ridicat glasul şi a zis: „Ferice de pântecele care Te-a purtat şi de ţâţele pe care le-ai supt!” 28Şi El a răspuns: „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!”

The Protection of Our Most Holy Lady the Theotokos and Ever-Virgin Mary

On October 1, 911, during the reign of Emperor Leo the Wise, an all-night vigil was being held at the Blachernae Church of the Mother of God in Constantinople, with many of the faithful crowding the church. St Andrew the Fool for Christ (commemorated tomorrow, October 2) was standing at the back of the church with his disciple Epiphanius. At around four in the morning, the most holy Theotokos appeared above the people, clothed in resplendent garments, surrounded by indescribable radiance, and holding a veil in her outstretched hands, as though to protect all the people. St Andrew said to Epiphanius ‘Do you see how the Queen and Lady of all is praying for the whole world?’ Epiphanius replied ‘Yes, Father, I see it and stand in dread.’ This wonderful event is recorded in Epiphanius’ life of St Andrew. Because of it, the Church keeps an annual feast on this date.

Note: This feast is particularly well-loved in the Slavic churches. In 1960, the Greek church transferred its observance to October 28, in memory of the Mother of God’s protection of the Greek forces holding the Albanian front against Italy in 1940.

St Romanos the Melodist of Constantinople (556)

He was born in Emessa in Syria, probably of Jewish parents. He served as a deacon in Beirut, then in Constantinople at the time of Patriarch Euphemius (490-496). He was illiterate, had no musical training, and was a poor singer; thus he was despised by many of the more cultivated clergy. One night, after Romanos had prayed to the Mother of God, she appeared to him in a dream, held out a piece of paper and told him to swallow it. On the following day, the Nativity of Christ, Romanos went to the ambon and, with an angelic voice, sang ‘Today the Virgin…’, which is still sung as the Kontakion of the Feast. All present were amazed at the completely unexpected beauty of the hymn and of Romanos’ singing. St Romanos went on to compose more than a thousand Kontakia (which were once long hymns, not the short verses used in church today). He is almost certainly the author of the sublime Akathist Hymn to the Mother of God, which has served as the model for all other Akathists. He reposed in peace, while still a deacon of the Great Church in Constantinople. Many of his hymns were inspired by the hymns of St Ephraim of Syria.

The influence of Middle Eastern music on the hymnography of the Church is incalculable. Many of those who established the form of the Church’s music were Syrians: two noted examples are St Romanos and St John of Damascus, who composed the Octoechos, the Pascha service, and the Funeral Service. Their music was in turn modeled on the music of the Hebrew temple. The Byzantine musical tradition has descended without break from the music sung in Christ’s time, and presumably by Christ Himself.

Our Holy Father Gregory the Choirmaster (Domestikos) of the Great Lavra (1355)

He was a cantor at the Great Lavra on Mt Athos. Once, on the eve of Theophany, he was inspired to sing the hymn O full of grace, thou who art the joy of all creation instead of the usual It is truly meet to bless thee during the Divine Liturgy. When he did this, the most holy Theotokos appeared to him, thanked him and gave him a gold coin as a sign of her favor. The coin is still kept at the Lavra. He reposed in peace. St Gregory’s hymn has been sung since that time as part of the Divine Liturgy of St Basil.

Saint Remigius, Bishop of Rheims, Apostle to the Franks (533)

He was born in 438 in northern Gaul. After devoting himself for awhile to secular and sacred learning, he withdrew to a small house near Laon, to live in reclusion and prayer. But when a bishop was needed in Rheims, the clergy and people carried him off from his hermitage and made him their bishop. He was only twenty-two years old at the time.

The holy bishop soon became renowned throughout northern Gaul. He converted heretics, brought Arian heretics back to the Orthodox Faith, and cared for the many who suffered at the hands of barbarian marauders. Wherever he went, miracles attended him. He healed the sick and demonized and once, when a town was on fire, threw himself into the flames and quenched them. Birds would come to his table whenever he ate, and he would share his meal with them.

In 482 the young warrior Clovis became leader of the Frankish tribes in that region. Though he was a pagan, he knew and admired St Remigius, and was married to a Christian, St Clotilde (June 3). Once, when his army faced defeat by the Alemanii, Clovis prayed to ‘the God of Clotilde and Remigius’ and won a great victory. This answer to his prayers convinced him of the truth of the Christian Faith, and he asked St Remigius to instruct him. Two years later he gathered all his chieftains in Rheims to attend his baptism. The baptism was accompanied by many miracles, seen by all in attendance. Two of the king’s sisters and three thousand of his lords and soldiers were baptized at the ceremony. This event is considered the birth of France as a Christian nation.

In great old age, St Remigius went blind, but miraculously recovered his sight. He reposed in peace at the age of 105, immediately after serving the Divine Liturgy.