John 20.1-10 (7th Matins Gospel)

1În ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena s-a dus dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric; şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. 2A alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care-l iubea Isus, şi le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormânt, şi nu ştiu unde L-au pus.” 3Petru şi celălalt ucenic au ieşit şi au plecat spre mormânt. 4Au început să alerge amândoi împreună. Dar celălalt ucenic alerga mai repede decât Petru şi a ajuns cel dintâi la mormânt. 5S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, a văzut fâşiile de pânză jos, dar n-a intrat. 6Simon Petru, care venea după el, a ajuns şi el, a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză jos. 7Iar ştergarul care fusese pus pe capul lui Isus nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus într-un alt loc singur. 8Atunci celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt, a intrat şi el; şi a văzut şi a crezut. 9Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învie din morţi. 10Apoi ucenicii s-au întors acasă.

2 Corinthians 9.6-11 (Epistle)

6Să ştiţi: cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera. 7Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie îl iubeşte Dumnezeu.” 8Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună, 9după cum este scris: „A împrăştiat, a dat săracilor, neprihănirea lui rămâne în veac.” 10„Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine pentru hrană” vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămânţa de semănat şi va face să crească roadele neprihănirii voastre. 11În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulţumiri lui Dumnezeu.

Luke 6.31-36 (Gospel)

31Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel. 32Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. 33Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac aşa. 34Şi dacă daţi cu împrumut acelora de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai. 35Voi însă iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi. 36Fiţi, dar, milostivi cum şi Tatăl vostru este milostiv.

St Cyriacus the Solitary (555/557)

He was born in Corinth of pious Christian parents. At the age of eighteen he went to Palestine, where, after studying under several holy fathers, he entered monastic life and became the disciple of St Gerasim of the Jordan. After St Gerasim’s death he lived in strict solitude, asceticism and silence for many years, finally entering the monastery of St Chariton, where he reposed in peace at the age of 109. Despite his very severe asceticism, he was large and strong, remaining so until the end of his life. According to the rule of St Chariton, he and his fellow-monks ate only once a day, after sunset. In the desert, he lived for years on nothing but the raw plants that he gathered there. He said of himself that, while he was a monk, the sun never saw him eat or be angry with any man.

St Mary of Palestine (6th c.)

“She was at first a reader of the Psalter in the Church of the Resurrection in Jerusalem, but, being beautiful, she was a source of scandal to the sinful-minded. In order not to be a cause of sin in others, Mary withdrew to the wilderness of Souka with a basket of beans and a flask of water. She spent eighteen years in the desert and, by God’s power, never lacked either beans nor water. Disciples of St Cyriacus found her during her lifetime, and later buried her.” (Prologue)

Holy Martyrs Dada and those with them (4th c.)

Dada was a high Persian official serving in the court of King Shapur II, and secretly a Christian. When he was appointed governor of a province some way from the court, Dada began to worship and proclaim Christ openly. This came to the attention of the King, who sent one of his sons, Gubarlahas, to try and execute him. Dada was tried and condemned to be thrown into a fiery furnace. But when Dada made the sign of the Cross, the fire went out, amazing the Prince and eventually leading him to convert to Christ.

The outraged King had his son thrown in prison and put to torture. Gubarlahas endured days of hideous torture without complaint and, though he had been subjected to horrible mutilations, emerged from his cell unscathed. This wonder led others, including two more of the King’s own children or kin, to embrace Christ. Kazoy, the King’s daughter, was allowed to enter into rest as soon as her tortures began. Gubarlahas was miraculously baptised in the midst of further tortures: A voice from on high pronounced the words of baptism, and a shower of water and oil fell on the Martyr. Not long afterward, he perished, along with Dada and Kasdios, one of Gubarlahas’ kinsmen who had been convinced of the Truth by the miracles he had seen.

Venerable Cyprian of Ustiug (1276)

“Saint Cyprian founded the Monastery of the Entry into the Temple of the Mother of God, near Ustiug in the district of Vologda, in 1212, and he made over all his property to it. He never left the monastery after he became Abbot but gave himself to ascetic labours, as if each day were his last on earth. He watched over the spiritual progress of his monks with fatherly love and willingly sacrificed his time and energy for their good. Saint Cyprian fell asleep in the Lord in 1276. His holy relics lie in his monastery.” (Synaxarion)