1 Timothy 6.11-16 (Epistle, Saturday after Nativity)

11Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, şi caută neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea. 12Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică, la care ai fost chemat şi pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori. 13Te îndemn, înaintea lui Dumnezeu, care dă viaţă tuturor lucrurilor, şi înaintea lui Hristos Isus, care a făcut acea frumoasă mărturisire înaintea lui Pilat din Pont, 14să păzeşti porunca, fără prihană şi fără vină, până la arătarea Domnului nostru Isus Hristos, 15care va fi făcută la vremea ei de fericitul şi singurul Stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, 16singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină de care nu poţi să te apropii, pe care niciun om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea şi care are cinstea şi puterea veşnică! Amin.

Ephesians 2.11-13 (Epistle)

11De aceea, voi, care altădată eraţi Neamuri din naştere, numiţi netăiaţi împrejur de către aceia care se cheamă tăiaţi împrejur, şi care sunt tăiaţi împrejur în trup de mâna omului: 12aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume. 13Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos.

Matthew 12.15-21 (Gospel, Saturday after Nativity)

15Dar Isus, ca Unul care ştia lucrul acesta, a plecat de acolo. După El au mers multe noroade. El a tămăduit pe toţi bolnavii 16şi le-a poruncit cu tot dinadinsul să nu-L facă cunoscut; 17ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: 18„Iată Robul Meu pe care L-am ales, Preaiubitul Meu, în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El, şi va vesti Neamurilor judecata. 19El nu Se va lua la ceartă, nici nu va striga. Şi nimeni nu-I va auzi glasul pe uliţe. 20Nu va frânge o trestie ruptă şi nici nu va stinge un fitil care fumegă, până va face să biruie judecata. 21Şi Neamurile vor nădăjdui în Numele Lui.”

Luke 17.3-10 (Gospel)

3Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l! Şi dacă-i pare rău, iartă-l! 4Şi, chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi, şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: „Îmi pare rău!”, să-l ierţi.” 5Apostolii au zis Domnului: „Măreşte-ne credinţa!” 6Şi Domnul a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: „Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare”, şi v-ar asculta. 7Cine dintre voi, dacă are un rob care ară sau paşte oile, îi va zice, când vine de la câmp: „Vino îndată şi şezi la masă”? 8Nu-i va zice mai degrabă: „Găteşte-mi să mănânc, încinge-te şi slujeşte-mi până voi mânca şi voi bea eu; după aceea, vei mânca şi vei bea şi tu”? 9Va rămâne el îndatorat faţă de robul acela, pentru că robul a făcut ce-i fusese poruncit? Nu cred. 10Tot aşa şi voi, după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: „Suntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem.”

The Holy Infants Killed for Christ's Sake in Bethlehem

See Matthew ch. 2. Their number is sometimes put at fourteen thousand.

In our own day, the icon of “Rachel weeping for her children” (Matthew 2:18) has come to commemorate also the tens of millions of children who have died through abortion.

Our Venerable Father Marcellus, Abbot of the Monastery of the Unsleeping Ones (485)

He was born to a wealthy family in Syria at the beginning of the fifth century. Early in life he saw the futility of worldly things, gave away all of his wealth, and went to Ephesus, where he earned his living as a scribe. There he was schooled in the virtues by his fellow-worker Promotus, a slave who distributed most of his earnings to the poor; after the day’s work was done, Promotus would take Marcellus to pray all night in the churches and monasteries.

Marcellus heard of the Saint Alexander the Unsleeping (February 25), who had settled near Constantinople with about thirty disciples, who made it their discipline to send up prayer and praise to God at every hour of the day and night. The monastery aroused the resentment of some more worldly monasteries, and the brethren were forced to flee to Bithynia. It was there that Marcellus joined them and took the monastic habit.

After the death of St Alexander and his successor, Marcellus was elected Abbot of the monastery against his will. Under his direction the Monastery of the Unsleeping Ones became a beacon of sanctity, with monks flocking to it from every corner of the Empire. The practice of never-ceasing service to God spread throughout the Empire, in both the West and the East. The monks were divided into three companies according to the language they spoke: Greek, Latin, or Syriac; each company took its turn celebrating the services in its particular language, and thus every hour of the day was given over to God’s glory. The monastery not only grew but give birth to others: The famed Studion Monastery in Constantinople was founded by monks from Marcellus’ monastery.

Saint Marcellus took part in the Council of Chalcedon, defending Orthodoxy against the Monophysite heresy both at the Council and in the years that followed. His generosity and contempt for worldly wealth were known to all: anyone who came to the monastery in need received alms, but God always replenished the funds so that more could be given. When Marcellus inherited his family’s fortune upon his brother’s death, he kept none of it either for himself or even for his monastery, but distributed it to poorer communities and to the needy.

Saint Marcellus reposed in peace around 484, having lived the ascetical life for some sixty years.