Romans 15.17-29 (Epistle)

17Eu, dar, mă pot lăuda în Isus Hristos, în slujirea lui Dumnezeu. 18Căci n-aş îndrăzni să pomenesc niciun lucru pe care să nu-l fi făcut Hristos prin mine, ca să aducă Neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvântul meu, fie prin faptele mele, 19fie prin puterea semnelor şi a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfânt. Aşa că, de la Ierusalim şi ţările dimprejur până la Iliric, am răspândit cu prisosinţă Evanghelia lui Hristos. 20Şi am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, ca să nu zidesc pe temelia pusă de altul, 21după cum este scris: „Aceia cărora nu li se propovăduise despre El Îl vor vedea, şi cei ce n-auziseră de El Îl vor cunoaşte.” 22Iată ce m-a împiedicat de multe ori să vin la voi. 23Dar acum, fiindcă nu mai am nimic care să mă ţină pe aceste meleaguri şi fiindcă de ani de zile doresc fierbinte să vin la voi, 24nădăjduiesc să vă văd în treacăt, când mă voi duce în Spania, şi să fiu însoţit de voi până acolo, după ce îmi voi împlini, măcar în parte, dorinţa de a fi stat la voi. 25Acum mă duc la Ierusalim să duc nişte ajutoare sfinţilor. 26Căci cei din Macedonia şi Ahaia au avut bunătatea să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii care sunt în Ierusalim. 27Negreşit, au avut bunătatea; dar era şi o datorie faţă de ei; pentru că, dacă Neamurile au avut parte de binecuvântările lor duhovniceşti, este de datoria lor să-i ajute şi ele cu bunurile lor pământeşti. 28După ce-mi voi împlini, dar, însărcinarea aceasta şi le voi încredinţa aceste daruri, voi pleca în Spania şi voi trece pe la voi. 29Ştiu că, dacă vin la voi, voi veni cu o deplină binecuvântare de la Hristos.

Matthew 12.46-13.3 (Gospel)

46Pe când vorbea încă Isus noroadelor, iată că mama şi fraţii Lui stăteau afară şi căutau să vorbească cu El. 47Atunci cineva I-a zis: „Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi caută să vorbească cu Tine.” 48Dar Isus a răspuns celui ce-I adusese ştirea aceasta: „Cine este mama Mea şi care sunt fraţii Mei?” 49Apoi Şi-a întins mâna spre ucenicii Săi şi a zis: „Iată mama Mea şi fraţii Mei!

50Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.” 1În aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă şi şedea lângă mare. 2O mulţime de noroade s-au strâns la El, aşa că a trebuit să Se suie să şadă într-o corabie; iar tot norodul stătea pe ţărm. 3El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde şi le-a zis: „Iată, semănătorul a ieşit să semene.

Our Holy Father Sisoës the Great of Egypt (429)

One of the greatest of the Desert Fathers, he lived in asceticism at Scetis in Egypt. After the death of St Anthony the great, Abba Sisoës became a hermit in Anthony’s cave, saying “Thus in the cave of a lion, a fox makes his dwelling.” In his own lifetime he was granted the grace to heal the sick, drive out unclean spirits, and even raise the dead.

As his death approached after a long life in the desert, his brethren gathered around him. His face began to shine, and he said, “See, Abba Anthony is here!” then, “See, the choir of the prophets is here!” Seeing that he seemed to be speaking with someone, his brethren asked him who it was. He replied, “The Angels are here, and I am asking them for time to repent.” Amazed, they asked him what he could have to repent of, to which he replied, “Brethren, I do not know if I have even begun to repent.” Finally, his face became as bright as the sun, and he said, “See, the Lord is here, and He says, ‘Bring Me the vessel of the desert.’” With this, he gave his soul up to God, and his entire dwelling was filled with light and sweet fragrance.

Some of his teaching, as told in the Prologue: “St Sisoës taught his monks: ‘When temptation comes to a man, that man must give himself over to the will of God, and acknowledge that the temptation comes upon him because of his sins. If something good comes to pass, he must acknowledge that it comes about by the providence of God.’ A monk asked him: ‘How can I please God and be saved?’ The saint replied: ‘If you desire to please God, withdraw from the world, separate yourself from the earth, leave aside creation and draw near to the Creator, unite yourself to God with prayers and tears, and you will find rest in this world and in the next.’ A monk asked Sisoes: ‘How can I acquire humility?’ The saint replied: ‘When a man learns to regard every man as better than himself, he thus acquires humility.’ Ammon complained to Sisoes that he could not memorise the wise sayings that he had read, to be able to quote them in conversation with others. The saint replied: ‘It is not necessary. That which is necessary is to acquire purity of mind and to speak from this purity, placing one’s hope in God.’”

Holy Martyrs Marinus and Martha, and those with them (269)

Marinus and Martha were wealthy Persians; but they sold all their goods and traveled to Rome with their sons Audifax, Habakkuk, Valentine, and Cyrinus, in order to venerate the holy relics of the apostles and martyrs. When the Emperor Claudius asked them why they had come so far, at such cost, to seek the dead in Rome, they answered ‘We are servants of Christ, and are come to venerate the holy apostles whose immortal souls are alive with God, that they may be our intercessors with Christ our God.’ All of them were sentenced to interrogation and to death if they would not deny Christ. Valentine, who was a priest, was handed over to a General named Asterius. When Valentine healed Asterius’ daughter, who had been blind for two years, Asterius and his entire household accepted Christ and were baptised by Valentine. All of them, along with Marinus and Martha and their family, underwent torture and death for the sake of Christ.