1 Corinthians 5.9-6.11 (Epistle)

9V-am scris în epistola mea să n-aveţi nicio legătură cu curvarii. 10Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrăpăreţi, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume. 11Ci v-am scris să n-aveţi niciun fel de legături cu vreunul care, măcar că îşi zice „frate”, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau hrăpăreţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi. 12În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru?

13Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară, dar, din mijlocul vostru pe răul acela. 1Cum! Când vreunul din voi are vreo neînţelegere cu altul, îndrăzneşte el să se judece cu el la cei nelegiuiţi, şi nu la sfinţi? 2Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate? 3Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia? 4Deci când aveţi neînţelegeri pentru lucrurile vieţii acesteia, voi puneţi judecători pe aceia pe care biserica nu-i bagă în seamă? 5Spre ruşinea voastră zic lucrul acesta. Astfel, nu este între voi nici măcar un singur om înţelept, care să fie în stare să judece între frate şi frate? 6Dar un frate se duce la judecată cu alt frate, şi încă înaintea necredincioşilor! 7Chiar faptul că aveţi judecăţi între voi este un cusur pe care-l aveţi. Pentru ce nu suferiţi mai bine să fiţi nedreptăţiţi? De ce nu răbdaţi mai bine paguba? 8Dar voi singuri sunteţi aceia care nedreptăţiţi şi păgubiţi şi încă pe fraţi! 9Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă înşelaţi în privinţa aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, 10nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. 11Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.

Matthew 13.54-58 (Gospel)

54A venit în patria Sa şi a început să înveţe pe oameni în sinagogă; aşa că cei ce-L auzeau se mirau şi ziceau: „De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea? 55Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sunt ei fraţii Lui? 56Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?” 57Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le-a zis: „Nicăieri nu este preţuit un proroc mai puţin decât în patria şi în casa lui.”

58Şi n-a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinţei lor.

Great-martyr Marina (Margaret) of Antioch in Pisidia (270)

She was born in Antioch of Pisidia to pagan parents; her father was a pagan priest. When she was about twelve years old her mother died, and she was given into the care of a woman who told her of the Gospel of Christ. She was immediately filled with love for Christ and consecrated her life to His service. Her father, hearing of this, was furious and disowned her. When she was fifteen years old, she was brought before the governor Olymbrius, who first desired to marry her and, when she refused, ordered her to make sacrifice to the idols. She refused and proclaimed herself a Christian. For this she was harshly tortured, imprisoned, and finally beheaded. While she was in prison she was tormented by demons, but drove them away by her prayers. For this reason she is especially invoked for deliverance from demonic possession. One of her hands is preserved at Vatopedi Monastery on the Holy Mountain, and some of her relics are preserved at an Albanian Monastery dedicated to her.