Romans 10.11-11.2 (Epistle)

11după cum zice Scriptura: „Oricine crede în El nu va fi dat de ruşine.” 12În adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu şi grec; căci toţi au acelaşi Domn, care este bogat în îndurare pentru toţi cei ce-L cheamă. 13Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” 14Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? 15Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!” 16Dar nu toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?” 17Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. 18Dar eu întreb: „N-au auzit ei?” Ba da; căci „glasul lor a răsunat prin tot pământul, şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii.” 19Dar întreb iarăşi: „N-a ştiut Israel lucrul acesta?” Ba da; căci Moise, cel dintâi, zice: „Vă voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi aţâţa mânia printr-un neam fără pricepere.” 20Şi Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: „Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.”

21Pe când, despre Israel zice: „Toată ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit şi împotrivitor la vorbă.” 1Întreb, dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. 2Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura, în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice:

Matthew 11.16-20 (Gospel)

16Cu cine voi asemăna neamul acesta de oameni? Seamănă cu nişte copilaşi care şed în pieţe şi strigă la tovarăşii lor: 17„V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi nu v-aţi tânguit.” 18Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi ei zic: „Are drac!” 19A venit Fiul omului mâncând şi bând, şi ei zic: „Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!” Totuşi, Înţelepciunea a fost îndreptăţită din lucrările ei.” 20Atunci Isus a început să mustre cetăţile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră.

St Sampson the Hospitable of Constantinople (530)

He is counted as one of the Holy Unmercenary Physicians. “This saint was born of rich and eminent parents in ancient Rome, where he studied all the secular wisdom of that time, devoting himself in particular to the study of medicine. Sampson was a compassionate and liberal physician, and gave the sick medicine for both soul and body, counselling each man to fulfil the requirements of the Christian faith. He moved to Constantinople, where he lived in a tiny house from which he distributed alms, comfort, advice, hope, medicine and all possible aid to those suffering in spirit and in body. The Patriarch heard of Sampson’s great virtue and ordained him priest. At that time the Emperor Justinian the Great became ill with what his doctors believed to be an incurable disease. The Emperor prayed with great fervor, and God revealed to him in his sleep that Sampson would heal him. When the Emperor summoned Sampson to court, the old man had only to put his hand on the diseased place and the Emperor was healed. When Justinian offered him an immense sum of money, Sampson thanked him but would accept nothing, saying to the Emperor: ‘O Emperor, I had silver and gold and other riches, but I left it all for the sake of Christ, that I might gain heavenly and eternal wealth.’ When the Emperor insisted on doing something for him, Sampson asked him to build a house for the poor. In that home, Sampson cared for the poor as a father cares for his children. His compassion for the poor and weak was second nature to him. This holy man, filled with heavenly power and goodness, entered peacefully into rest on June 27th, 530. He was buried in the Church of the Holy Martyr Mocius, his kinsman. After his death, Sampson appeared many times to those who called upon him for aid.” (Prologue)

St Severus the Priest (6th c.)

“He lived in central Italy. A man of rare holiness, he was once called to hear the confession of, and give Communion to, a man at the point of death. He tarried, working in his vineyard, and the news was brought to him there that the sick man had died. Stricken with grief, as if he had himself killed the man, he wept bitter tears over the corpse, and God raised the dead man to life again in response to his fervent prayer. Then Severus confessed him and gave him Communion, preparing him for a Christian leaving of this world, and on the eighth day the man died again.” (Prologue)

St Joanna the Myrrh-bearer (1st c.)

This is Joanna the wife of Chuza, a servant in Herod’s household (Luke 8:3). When Herod had John the Baptist beheaded, it was Joanna who recovered the head and buried it on the Mount of Olives. She reposed in peace.