Acts 15.35-41 (Epistle)

35Pavel şi Barnaba au rămas în Antiohia şi învăţau pe norod şi propovăduiau, cu mulţi alţii, Cuvântul Domnului. 36După câteva zile, Pavel a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem şi să mergem pe la fraţii din toate cetăţile în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac.” 37Barnaba voia să ia cu el şi pe Ioan, numit Marcu; 38dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela care îi părăsise din Pamfilia şi nu-i însoţise în lucrarea lor. 39Neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu şi a plecat cu corabia la Cipru. 40Pavel şi-a ales pe Sila şi a plecat, după ce a fost încredinţat de fraţi în grija harului Domnului.

41El a străbătut Siria şi Cilicia, întărind bisericile.

John 10.27-38 (Gospel)

27Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine. 28Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. 29Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. 30Eu şi Tatăl una suntem.” 31Atunci iudeii iarăşi au luat pietre ca să-L ucidă. 32Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucrări bune care vin de la Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?” 33Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.” 34Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: „Eu am zis: sunteţi dumnezei”? 35Dacă Legea a numit „dumnezei” pe aceia cărora le-a vorbit cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată – 36cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta, pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!” 37Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. 38Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine, şi Eu sunt în Tatăl.”

Martyr Thalelaeus at Aegae in Cilicia and those with him (327)

The holy Thalelaeus is counted as one of the Unmercenary Physicians. He was a physician, born in Lebanon to a Berucius (a bishop) and Romylia. During the persecutions by the Emperor Numerian, he fled to Cilicia, but was captured and brought before Theodore, the governor. When Thalelaeus boldly confessed Christ, the cruel governor ordered two soldiers, Alexander and Asterius, to bore holes through his leg-bones, pass a rope through them, and hang him from a tree. But the executioners, by the power of God, were momentarily deprived of their wits and bored through a wooden plank instead, which they hung in the tree. The governor angrily ordered that the soldiers be flogged; during their flogging they cried out: ‘The Lord is alive to us; from now on, we are become Christians. We believe in Christ, and suffer for Him.’ Hearing these words, the governor ordered that both be beheaded. He then seized their awl and attempted to bore through Thalelaeus’ legs himself; but his hand suddenly became paralyzed. The compassionate physician prayed to Christ and healed his persecutor’ hand. His heart still hardened, the governor next ordered that the Saint be thrown into water and drowned; but he survived. Next he was thrown to wild beasts, but they licked his feet and rubbed tamely against him. Finally the holy Martyr was beheaded.

Our Father among the Saints Alexis, Metropolitan of Moscow (1378)

He was born in Moscow in 1292. In 1354 he was ordained Metropolitan of Moscow by Philotheus, Patriarch of Constantinople. He founded several monasteries, including the first women’s monastery in Moscow. He translated the Holy Gospel from Greek into Slavonic. At that time Russia was under the rule of the Tartars, and St Alexis twice visited the Tartar Khan to plead with him to ease the oppression of the Russian people. On one of these visits he healed Taidula, the Khan’s wife. He founded the Chudov Monastery in Moscow on land given him by the Khan and his wife in thanksgiving for this miraculous healing; the Saint’s relics are enshrined at this same monastery. This is the feast of the uncovering of his holy relics in 1431.