Colossians 2.20-3.3 (Epistle)

20Dacă aţi murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, de ce, ca şi cum aţi trăi încă în lume, vă supuneţi la porunci ca acestea: 21„Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!”? 22Toate aceste lucruri, care pier odată cu întrebuinţarea lor şi sunt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti,

23au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune, într-o închinare voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sunt de niciun preţ împotriva gâdilării firii pământeşti. 1Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu. 2Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ. 3Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.

Hebrews 13.7-16 (Epistle, St John Kochurov)

7Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! 8Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci! 9Să nu vă lăsaţi amăgiţi de orice fel de învăţături străine; căci este bine ca inima să fie întărită prin har, nu prin mâncări, care n-au slujit la nimic celor ce le-au păzit. 10Noi avem un altar din care n-au drept să mănânce cei ce fac slujbă în Cort. 11În adevăr, trupurile dobitoacelor al căror sânge este adus de marele preot în Locul Preasfânt, pentru păcat, „sunt arse de tot afară din tabără.” 12De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă. 13Să ieşim, dar, afară din tabără la El şi să suferim ocara Lui. 14Căci noi n-avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare. 15Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui. 16Şi să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.

Luke 11.34-41 (Gospel)

34Ochiul este lumina trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întuneric. 35Ia seama, dar, ca lumina care este în tine să nu fie întuneric. 36Aşa că, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi în totul plin de lumină, întocmai ca atunci când te-ar lumina o lampă cu lumina ei mare.” 37Pe când vorbea Isus, un fariseu L-a rugat să prânzească la el. El a intrat şi a şezut la masă. 38Fariseul a văzut cu mirare că Isus nu Se spălase înainte de prânz. 39Dar Domnul i-a zis: „Voi, fariseii, curăţaţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de jefuire şi de răutate. 40Nebunilor, oare Acela care a făcut partea de afară n-a făcut şi pe cea dinăuntru? 41Daţi mai bine milostenie din lucrurile dinăuntru, şi atunci toate vă vor fi curate.

Luke 12.32-40 (Gospel, St John Kochurov)

32Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia. 33Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul şi unde nu roade molia. 34Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră. 35Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse. 36Şi să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă. 37Ferice de robii aceia pe care stăpânul îi va găsi veghind la venirea lui! Adevărat vă spun că el se va încinge, îi va pune să şadă la masă şi se va apropia să le slujească. 38Fie că vine la a doua strajă din noapte, fie că vine la a treia strajă, ferice de robii aceia, dacă-i va găsi veghind! 39Să ştiţi bine că, dacă ar şti stăpânul casei la ce ceas va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. 40Şi voi, dar, fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi.”

Holy Apostles Stachys, Apelles, Amplias, Urban, Narcissus and Aristobolus.

They are numbered among the Seventy. All six are mentioned by St Paul in the sixteenth chapter of his Epistle to the Romans. Stachys was appointed Bishop of Byzantium by the Apostle Andrew, and reposed in peace in AD 54. Apelles became Bishop of Heraclea in Asia Minor. Amplias and Urban were made Bishops in Macedonia by St Andrew; both died as Martyrs. Narcissus became Bishop of Athens and died a Martyr. Aristobulus became Bishop of Britain, where he reposed in peace.

New Martyr Nicholas of Chios (1754)

Raised in piety, he worked as a stone-mason until an accident deprived him of his reason and of the power of speech. The local Turkish rulers took advantage of his condition to declare him a Muslim. For years thereafter he was employed as a shepherd until he met a monk named Cyril, who prayed fervently that he be restored to his senses. He was miraculously restored, and almost immediately was filled with the desire to repent and to live only for Christ, devoting himself to prayer, fasting and vigil. Some time later he was falsely suspected of a crime by the (Christian) people of his village, and brought before the Turkish authorities. When he was questioned, he declared ‘I was born a Christian, I was brought up as a Christian, I have never denied Christ for Islam, and I never will deny Him, but will die a Christian.’ For this he was brutally tortured. Many local Christians, including the village priest, feared for their own safety and urged him to deny Christ, but Nicholas only rebuked them and stood firm. After many days of torture he was finally slain by the sword. The Synaxarion tells how a thick darkness fell on the whole island of Chios. When the dismayed Turks burned the Martyr’s body to be rid of this miracle, they were further dismayed when a heavenly scent rose from the flames, revealing the Saint’s entry into eternal glory.