2 Corinthians 11.5-21 (Epistle)

5Dar socotesc că nici eu nu sunt cu nimic mai prejos de apostolii aceştia „nespus de aleşi!” 6Chiar dacă sunt un necioplit în vorbire, nu sunt însă şi în cunoştinţă; şi am arătat lucrul acesta printre voi, în tot felul şi în toate privinţele. 7Sau am făcut un păcat, când m-am smerit pe mine însumi, ca să fiţi înălţaţi voi, şi v-am vestit fără plată Evanghelia lui Dumnezeu? 8Am despuiat alte biserici, primind de la ele o plată, ca să vă pot sluji vouă. 9Şi când eram la voi şi m-am găsit în nevoie, n-am fost sarcină nimănui; căci de nevoile mele au îngrijit fraţii, când veniseră din Macedonia. În toate m-am ferit şi mă voi feri să vă îngreuiez cu ceva. 10Pe adevărul lui Hristos care este în mine, nimeni nu-mi va răpi această pricină de laudă în ţinuturile Ahaiei! 11Pentru ce?… Pentru că nu vă iubesc?… Ştie Dumnezeu! 12Dar lucrez şi voi lucra astfel, pentru ca să tai orice prilej celor ce caută un prilej, ca să poată fi găsiţi deopotrivă cu mine în lucrurile cu care se laudă. 13Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos. 14Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină. 15Nu este mare lucru, dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârşitul lor va fi după faptele lor. 16Iarăşi spun: să nu mă creadă nimeni nebun. Sau altminteri, suferiţi-mă măcar ca nebun, ca să mă laud şi eu puţintel. 17Ce spun în această îndrăzneală, ca să mă laud, nu spun după Domnul, ci ca şi cum aş spune din nebunie. 18De vreme ce mulţi se laudă după firea pământească, mă voi lăuda şi eu. 19Doar voi suferiţi cu plăcere pe nebuni, voi, care sunteţi înţelepţi! 20Dacă vă robeşte cineva, dacă vă mănâncă cineva, dacă pune cineva mâna pe voi, dacă vă priveşte cineva de sus, dacă vă bate cineva peste obraz, suferiţi! 21Spre ruşinea mea o spun, că am fost slabi! Totuşi, orice poate să pună înainte cineva – vorbesc în nebunie – pot pune şi eu înainte.

Mark 4.1-9 (Gospel)

1Isus a început iarăşi să înveţe pe norod lângă mare. Fiindcă se adunase foarte mult norod la El, S-a suit şi a şezut într-o corabie, pe mare; iar tot norodul stătea pe ţărm lângă mare. 2Apoi a început să-i înveţe multe lucruri în pilde; şi, în învăţătura pe care le-o dădea, le spunea: 3„Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene. 4Pe când semăna, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: au venit păsările şi au mâncat-o. 5O altă parte a căzut pe un loc stâncos, unde n-avea mult pământ: a răsărit îndată, pentru că n-a dat de un pământ adânc; 6dar, când a răsărit soarele, s-a pălit; şi, pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat. 7O altă parte a căzut între spini; spinii au crescut, au înecat-o şi n-a dat rod. 8O altă parte a căzut în pământ bun: a dat rod, care se înălţa şi creştea; şi a adus: una treizeci, alta şaizeci, şi alta o sută.” 9Apoi a zis: „Cine are urechi de auzit să audă.”

Martyrs Sophia and her three daughters Faith, Hope and Love, at Rome (137)

Sophia was a widow in Rome in the time of the Emperor Hadrian, and raised her three daughters in the Faith. When the four of them were brought before the persecutors, Faith was twelve years old, Hope was ten, and Love was nine. Ordered to make sacrifice to the goddess Artemis, all of them humbly refused. All three daughters were tortured, then executed, before their mother’s eyes. Sophia buried their bodies and mourned at their grave for three days and nights, then fell asleep in peace. For her steadfastness and solidarity with her daughters’ sufferings she is counted as a martyr along with them. Sophia means “wisdom” in Greek; the three daughters’ names in Greek are Pistis, Elpis, and Agape; in Russian, Vera, Nadezhda, and Lyubov. They are represented on many icons.

Our Holy Father Lambert, Bishop of Maastricht (705)

He was born to a noble family in Maastricht (in modern-day Netherlands). When his spiritual father Bishop Theodard was killed in 671, St Lambert was elected Bishop of Maastricht despite his youth. He was loved by his flock for his holiness, ascetic labors and almsgiving, but was driven from his see in 675 after his patron King Childeric II was assasinated. He withdrew to the Monastery of Stavelot where he lived for seven years as one of the brethren, claiming no privileges despite his office. Once, getting up to pray during the night, he accidentally disturbed the monastic silence. The Abbot called out for whoever was responsible to do penance by standing barefoot in the snow before a cross outside the monastery church. In the morning the Abbot was dismayed to see the Bishop standing barefoot, covered with snow, before the cross, his face shining. The Abbot sought to apologize, but Lambert replied that he was honored to serve God like the Apostles, in cold and nakedness.

When King Pepin of Heristal took power in 681, he restored Lambert to his see, despite the Saint’s desire to remain in obscurity. The holy bishop renewed his pastoral labors with vigor, visiting the most distant parishes and preaching the Gospel to the pagans who still inhabited the area, despite danger and threats. But when King Pepin put away his wife and replaced her with his concubine Alpais, St Lambert was the only Bishop who dared to rebuke him. For this he incurred the wrath of Alpais, who ordered his death. His assassins carried out their evil commission, even though they found a cross shining above the humble dwelling where he was staying.

Saint Lambert is one of the best-loved Saints of the Netherlands and Belgium, where many parish churches are dedicated to him. His relics are now in the Belgian city of Liège.