19 August 2027
Thursday of the 9th week after Pentecost

No Fast

Commemorations

Martyr Andrew Strateletes and 2,593 soldiers with him in Cilicia (ca. 289)

Scripture Readings

1 Corinthians 14.6-19 (Epistle)

6În adevăr, fraţilor, de ce folos v-aş fi eu, dacă aş veni la voi vorbind în alte limbi şi dacă cuvântul meu nu v-ar aduce nici descoperire, nici cunoştinţă, nici prorocie, nici învăţătură? 7Chiar şi lucrurile neînsufleţite care dau un sunet, fie un fluier sau o lăută: dacă nu dau sunete desluşite, cine va cunoaşte ce se cântă cu fluierul sau cu lăuta? 8Şi, dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă? 9Tot aşa şi voi, dacă nu rostiţi cu limba o vorbă înţeleasă, cum se va pricepe ce spuneţi? Atunci parcă aţi vorbi în vânt. 10Sunt multe feluri de limbi în lume, totuşi niciuna din ele nu este fără sunete înţelese. 11Dar, dacă nu cunosc înţelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbeşte, şi cel ce vorbeşte va fi un străin pentru mine. 12Tot aşa şi voi, fiindcă râvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii. 13De aceea, cine vorbeşte în altă limbă să se roage să aibă şi darul s-o tălmăcească. 14Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod. 15Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea. 16Altminteri, dacă aduci mulţumiri cu duhul, cum va răspunde „Amin”, la mulţumirile pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri, când el nu ştie ce spui? 17Negreşit, tu mulţumeşti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămâne zidit sufleteşte. 18Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi. 19Dar în biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă.

Matthew 20.17-28 (Gospel)

17Pe când Se suia Isus la Ierusalim, pe drum, a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici şi le-a zis: 18„Iată că ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osândi la moarte 19şi-L vor da în mâinile Neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească; dar a treia zi va învia.” 20Atunci mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus împreună cu fiii ei şi I s-a închinat, vrând să-I facă o cerere. 21El a întrebat-o: „Ce vrei?” „Porunceşte”, I-a zis ea, „ca, în Împărăţia Ta, aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stânga Ta.” 22Drept răspuns Isus a zis: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?” „Putem”, I-au zis ei. 23Şi El le-a răspuns: „Este adevărat că veţi bea paharul Meu şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu; dar a şedea la dreapta şi la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.” 24Cei zece, când au auzit, s-au mâniat pe cei doi fraţi. 25Isus i-a chemat şi le-a zis: „Ştiţi că domnitorii Neamurilor domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. 26Între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru; 27şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să vă fie rob. 28Pentru că nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.”

Commemorations

Martyr Andrew Strateletes and 2,593 soldiers with him in Cilicia (ca. 289)

“He was an officer, a tribune, in the Roman army in the time of the Emperor Maximian. A Syrian by birth, he served in his native land. When the Persians attacked the imperial Roman army, this Andrew was entrusted with the command in the battle against the enemy — whence his title: commander, strateletes. A secret Christian, although as yet unbaptised, Andrew commended himself to the living God, and, taking only the cream of the army, went to war. Before the battle, he told his soldiers that, if they all called upon the aid of the one, true God, Christ the Lord, their enemies would become as dust scattered before them. All the soldiers, fired with enthusiasm by Andrew and his faith, invoked Christ’s aid and attacked. The Persian army was utterly routed. When the victorious Andrew returned to Antioch, some jealous men denounced him as a Christian and the imperial governor summoned him for trial. Andrew openly proclaimed his steadfast faith in Christ. After harsh torture, the governor threw Andrew into prison and wrote to the Emperor in Rome. Knowing Andrew’s popularity among the people and in the army, the Emperor ordered the governor to set Andrew free, but to seek another occasion and another excuse (not his faith) to kill him. By God’s revelation, Andrew came to know of this imperial command, and, taking his faithful soldiers (2,593 in all) with him, went off to Tarsus in Cilicia, where they were all baptised by the bishop, Peter. Persecuted here also by imperial might, Andrew and his companions withdrew deep into the Armenian mountain of Tavros. There in a ravine, while they were at prayer, the Roman army came upon them and beheaded them all. Not one of them would recant, all being determined on death by martyrdom for Christ. On the spot where a stream of the martyrs’ blood flowed down, a spring of healing water sprang forth, healing from every disease. The bishop, Peter, came secretly with his people and buried the martyrs’ bodies in that same place. They all suffered with honour at the end of the third century and were crowned with wreaths of eternal glory, entering into the Kingdom of Christ our God.” (Prologue)