1 Corinthians 1.1-9 (Epistle)

1Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Sosten, 2către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfinţiţi în Hristos Isus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor şi al nostru: 3Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos! 4Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu care v-a fost dat în Isus Hristos. 5Căci în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă. 6În felul acesta, mărturia despre Hristos a fost bine întărită în mijlocul vostru; 7aşa că nu duceţi lipsă de niciun fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos. 8El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos. 9Credincios este Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.

2 Timothy 2.1-10 (Epistle, St Panteleimon)

1Tu, dar, copilul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Isus. 2Şi, ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori, încredinţează la oameni de încredere, care să fie în stare să înveţe şi pe alţii. 3Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos. 4Niciun ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, dacă vrea să placă celui ce l-a înscris la oaste. 5Şi cine luptă la jocuri nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli. 6Plugarul trebuie să muncească înainte ca să strângă roadele. 7Înţelege ce-ţi spun; Domnul îţi va da pricepere în toate lucrurile. 8Adu-ţi aminte de Domnul Isus Hristos, din sămânţa lui David, înviat din morţi, după Evanghelia mea, 9pentru care sufăr până acolo că sunt legat ca un făcător de rele. Dar Cuvântul lui Dumnezeu nu este legat. 10De aceea rabd totul pentru cei aleşi, pentru ca şi ei să capete mântuirea care este în Hristos Isus, împreună cu slava veşnică.

Matthew 13.24-30 (Gospel)

24Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui. 25Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu şi a plecat. 26Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina. 27Robii stăpânului casei au venit şi i-au zis: „Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are, dar, neghină?” 28El le-a răspuns: „Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.” Şi robii i-au zis: „Vrei, dar, să mergem s-o smulgem?” 29„Nu”, le-a zis el, „ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. 30Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: „Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.”

John 15.17-16.2 (Gospel, St Panteleimon)

17Vă poruncesc aceste lucruri, ca să vă iubiţi unii pe alţii. 18Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră. 19Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea. 20Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: „Robul nu este mai mare decât stăpânul său.” Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. 21Dar vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu, pentru că ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis. 22Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat; dar acum n-au nicio dezvinovăţire pentru păcatul lor. 23Cine Mă urăşte pe Mine urăşte şi pe Tatăl Meu. 24Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat; dar acum le-au şi văzut, şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu. 25Dar lucrul acesta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba scrisă în Legea lor: „M-au urât fără temei.” 26Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine.

27Şi voi, de asemenea, veţi mărturisi, pentru că aţi fost cu Mine de la început. 1V-am spus aceste lucruri, pentru ca ele să nu fie pentru voi un prilej de cădere. 2Au să vă dea afară din sinagogi: ba încă, va veni vremea când oricine vă va ucide să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu.

Holy Great-martyr and Healer Panteleimon (305)

He was born in Nicomedia; his father was a pagan, his mother a Christian. Through her he was taught the Christian Faith and baptized by St Hermolaus (July 26). He became a physician, and practiced his art with compassion and generosity, healing many more through his prayers as by his medicines. His parents had named him Pantoleon (“in all things a lion”), but because of his great compassion he was re-named Panteleimon (“all- merciful”). He once healed a man of blindness by calling on Christ, which led the once-blind man to embrace the Faith. When asked how he came to be healed he named Panteleimon as his healer and proclaimed his newfound faith in Christ. For this the pagans executed him, then arrested Panteleimon, who after many tortures was beheaded in 305. He is counted as the foremost of the Unmercenary Physicians.

St Clement, Archbishop of Ochrid (916)

He was a disciple of Saints Methodius and Cyril, working with them in their missionary labors in Moravia. After the death of St Methodius, Clement and many others of their mission were driven out of Moravia by the Germans, and traveled south. Clement, with his companions Gorazd, Nahum, Sava and Angelarius, crossed the Danube, stayed for a time with King Boris Michael, and settled in near Ochrid (in what is now Kosova, Yugoslavia). He founded a monastery at Belica, then moved to Ochrid, where he built a church dedicated to St Panteleimon. There he continued the work of Sts Cyril and Methodius, producing many books in the new Slavonic script for the help of the Slavic Orthodox people. Saint Clement performed miracles in his own lifetime and after his repose: his wonder-working relics are still venerated in a church dedicated to him. He reposed in peace.

Commemoration of the canonization (1970) of St Herman of Alaska (1837)

His feast day is December 12. Due to the severity of the Alaskan climate, the annual pilgrimage to his relics in Kodiak, Alaska, is in the Summer, around this date.