Acts 12.1-11 (Epistle)

1Cam în aceeaşi vreme, împăratul Irod a pus mâinile pe unii din biserică, pentru ca să-i chinuiască; 2şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. 3Când a văzut că lucrul acesta place iudeilor, a mai pus mâna şi pe Petru. – Erau zilele praznicului Azimelor. – 4După ce l-a prins şi l-a băgat în temniţă, l-a pus sub paza a patru cete de câte patru ostaşi, cu gând ca după Paşti să-l scoată înaintea norodului. 5Deci Petru era păzit în temniţă, şi biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el. 6În noaptea zilei când avea de gând Irod să-l înfăţişeze la judecată, Petru dormea între doi ostaşi, legat de mâini cu două lanţuri; şi nişte păzitori păzeau temniţa la uşă. 7Şi iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neaşteptate, şi o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, şi i-a zis: „Scoală-te iute!” Lanţurile i-au căzut jos de pe mâini. 8Apoi îngerul i-a zis: „Încinge-te şi leagă-ţi încălţămintea.” Şi el a făcut aşa. Îngerul i-a mai zis: „Îmbracă-te în haină şi vino după mine.” 9Petru a ieşit afară şi a mers după el, fără să ştie dacă ce făcea îngerul este adevărat. I se părea că are o vedenie. 10După ce au trecut de straja întâi şi a doua, au ajuns la poarta de fier care dă în cetate, şi ea li s-a deschis singură; au ieşit şi au trecut într-o uliţă. Îndată, îngerul a plecat de lângă el. 11Când şi-a venit Petru în fire, a zis: „Acum văd cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său şi m-a scăpat din mâna lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul iudeu.”

John 8.31-42 (Gospel)

31Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: „Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei; 32veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.” 33Ei I-au răspuns: „Noi suntem sămânţa lui Avraam şi n-am fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu: „Veţi fi slobozi!”?” 34„Adevărat, adevărat vă spun”, le-a răspuns Isus, „că oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului. 35Şi robul nu rămâne pururi în casă; fiul, însă, rămâne pururi. 36Deci dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi. 37Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam; dar căutaţi să Mă omorâţi, pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu. 38Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu; şi voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru.” 39„Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam.” Isus le-a zis: „Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam. 40Dar acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un Om care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n-a făcut. 41Voi faceţi faptele tatălui vostru.” Ei I-au zis: „Noi nu suntem copii născuţi din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.” 42Isus le-a zis: „Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu: n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis.

Virgin-martyr Theodosia of Tyre (308)

During the persecutions of the Emperor Maximian, the virgin Theodosia came to comfort a group of Christians who were standing before the governor of Caesarea in Palestine. When she encouraged them not to shun martyrdom, she too was brought before the judge, who ordered that a stone be tied around her neck and that she be thrown into the sea; but angels carried her to shore unharmed. The judge then ordered that she be beheaded. The night that the sentence was carried out, Theodosia appeared to her parents, surrounded by heavenly light and accompanied by other virgin martyrs, and said, ‘Do you see how great is the glory and grace of my Christ, of which you wished to deprive me?’ (Her parents, wishing to preserve her from martyrdom, had tried to prevent her from confessing Christ).

Commemoration of the First Ecumenical Council (325)

The council was called by the Emperor Constantine the Great and held in Nicea in 325. The teaching of the Alexandrian priest Arius — that Christ is not co-eternal with the Father, but is His divine creation — was attracting many followers throughout the empire, and the Emperor wished for a statement of correct doctrine from the Church. Present at the council were 318 holy hierarchs, including St Nicholas of Myra, St Athanasius the great, and St Spyridon. The council clearly condemned the Arian heresy, formulated the first version of the Symbol of Faith (often called the Nicene Creed), and propounded twenty canons. The Fathers of the Council are commemorated on the Sunday after Ascension.

The Fall of Constantinople (1453); "Blessed Constantine XII, last of the Byzantine emperors, martyred by the Turks (1453)"

On this date in 1453, Constantinople, the capital city of the Christian world, was sacked by the forces of Sultan Mehmet (Mohammed) II, bringing it under Turkish rule, where it remains to this day.

Constantine XII, the last Byzantine Emperor, died defending the city. Sources are sharply divided as to whether he is to be counted as a Christian Martyr. The designation “Blessed Constantine”, above, is from the St Herman Calendar, whose compilers cite Russian martyrologies which list him as a saint. However, the Prologue cites the fall of Constantinople while pointedly omitting any praise of Constantine. He accepted (and never publicly renounced) the false “union” of Florence, and so is counted by some as a heretic. Many Orthodox Christians, including many of the people of Constantinople, saw the city’s fall as divine retribution for the Empire’s acceptance of the union.

Before his death the Emperor donned soldier’s armor and helped to man the ramparts of the City; his body was never found. Though various legends abound, the most likely explanation is that he died with many other defenders and was cast with them into a common grave.