Isaiah 2.11-21 (6th Hour)

11Omul va trebui să-şi plece în jos privirea semeaţă, şi îngâmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea. 12Căci este o zi a Domnului oştirilor împotriva oricărui om mândru şi trufaş, împotriva oricui se înalţă, ca să fie plecat; 13împotriva tuturor cedrilor înalţi şi falnici ai Libanului şi împotriva tuturor stejarilor Basanului; 14împotriva tuturor munţilor înalţi şi împotriva tuturor dealurilor falnice; 15împotriva tuturor turnurilor înalte şi împotriva tuturor zidurilor întărite; 16împotriva tuturor corăbiilor din Tarsis şi împotriva tuturor lucrurilor plăcute la vedere. 17Mândria omului va fi smerită, şi trufia oamenilor va fi plecată; numai Domnul va fi înălţat în ziua aceea. 18Toţi idolii vor pieri. 19Oamenii vor intra în peşterile stâncilor şi în crăpăturile pământului, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să îngrozească pământul. 20În ziua aceea, oamenii îşi vor arunca idolii de argint şi idolii de aur pe care şi-i făcuseră ca să se închine la ei, îi vor arunca la şobolani şi la lilieci; 21şi vor intra în găurile stâncilor şi în crăpăturile pietrelor, de frica Domnului şi de strălucirea măreţiei Lui, când Se va scula să îngrozească pământul.

Genesis 2.4-19 (Vespers)

4Iată istoria cerurilor şi a pământului, când au fost făcute. 5În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ şi ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel de câmp şi nicio iarbă de pe câmp nu încolţea încă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ şi nu era niciun om ca să lucreze pământul. 6Ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată faţa pământului. 7Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu. 8Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise. 9Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. 10Un râu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe. 11Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur. 12Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion şi piatră de onix. 13Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată ţara Cuş. 14Numele celui de al treilea este Hidechel: el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul. 15Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească. 16Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; 17dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.” 18Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” 19Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.

Proverbs 3.1-18 (Vespers)

1Fiule, nu uita învăţăturile mele şi păstrează în inima ta sfaturile mele! 2Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale şi-ţi vor aduce multă pace. 3Să nu te părăsească bunătatea şi credincioşia: leagă-ţi-le la gât, scrie-le pe tăbliţa inimii tale. 4Şi astfel vei căpăta trecere şi minte sănătoasă, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor. 5Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! 6Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. 7Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul şi abate-te de la rău! 8Aceasta va aduce sănătate trupului tău şi răcorire oaselor tale. 9Cinsteşte pe Domnul cu averile tale şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău: 10căci atunci grânarele îţi vor fi pline de belşug, şi teascurile tale vor geme de must. 11Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului şi nu te mâhni de pedepsele Lui. 12Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte! 13Ferice de omul care găseşte înţelepciunea şi de omul care capătă pricepere! 14Căci câştigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului, şi venitul adus de ea este mai de preţ decât aurul; 15ea este mai de preţ decât mărgăritarele, şi toate comorile tale nu se pot asemui cu ea. 16În dreapta ei este o viaţă lungă; în stânga ei, bogăţie şi slavă. 17Căile ei sunt nişte căi plăcute, şi toate cărările ei sunt nişte cărări paşnice. 18Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă, şi cei ce o au sunt fericiţi.

St Cyril, archbishop of Jerusalem (386)

He was born in Jerusalem in 315, ordained to the priesthood in 346, and succeeded Maximus as Archbishop of Jerusalem in 350. He was exiled three times by the Arian Emperors Constantius and Valens for his unwavering defense of the Faith. Restored by the Emperor Theodosius, he did not return to the throne, but lived for eight years in peace before reposing in 386.

He was known to all his people as a tireless defender of the poor, and as a great ascetic. He was gentle and humble in his bearing, pale and gaunt from fasting. He struggled throughout his time against the Arian heresy, which had become very strong, claiming the allegiance even of the Emperors. In addition, he lived through the reign of Julian the Apostate, who tried by many means to weaken and undermine the Church and the Christian Faith.

Of St Cyril’s many writings, the best-known are his Catecheses, considered the oldest systematic summary of Christian teaching.

St Ananias (Aninus) the Wonderworker (?)

“Born in Chalcedon, he was little of stature, like Zaccheus, but great in spirit and faith. He denied himself to the world at the age of fifteen and settled near the River Euphrates in a little hut, where he atoned for his sins, and prayed to God, at first with his teacher Mayum and then, after Mayum’s death, alone. By the power of his prayers he filled an empty well with water, healed the sick of various pains and tamed wild beasts. There was a tamed lion with him as his servant. He had insight into distant happenings. When robbers attacked a stylite, Pionius, at some distance from him, and beat him up to such an extent that he decided to come down from his pillar and go to complain to the judges, St Aninus saw his intention in his soul and sent him a letter by means of his lion, telling him to set aside his intention, to forgive his assaulters and to continue in his asceticism. He was inexpressibly generous. The bishop of Neo-Caesarea made a gift to him of a donkey, to ease his carrying of water from the river, but he gave this donkey to some poor man who had complained to him of his poverty. The bishop gave him a second donkey, but he gave that away. Then the bishop gave him a third donkey, not for his own but only to serve as a water-carrier, to be kept and returned. At the time of his death, he saw Moses, Aaron and Or coming to him and calling: ‘Aninus, the Lord is calling you. Get up and come with us.’ This he revealed to his disciples, and gave his spirit to the Lord whom he had served so faithfully. He was 110 years old when he finished his earthly course.” (Prologue)

Saint Nikolai (Velimirovic), Bishop of Ochrid and Zica, Serbia (1956)(March 5 OC)

He has been called ‘The New Chrysostom’ for his many grace-filled sermons and writings.

He was born in 1880 in the Serbian village of Lelich. After attending the Seminary of St Sava in Belgrade, he obtained doctoral degrees from both the University of Berne and Oxford University. In 1919, Archimandrite Nikolai was made Bishop of Zica.

In 1941 Bishop Nikolai was arrested by the Nazis and, after three years’ imprisonment in Ljubostir Vojlovici Monastery, was sent to the infamous Dachau concentration camp along with the Serbian Patriarch Gavrilo. He both witnessed and personally underwent many tortures there until the camp was liberated by the US army in 1945.

After the war he fled Communist-controlled Yugoslavia and emigrated to the United States, where he taught at St Sava’s Seminary, St Vladimir Seminary and St Tikhon seminary. It was at St Tikhon Seminary that he reposed in 1956. His relics rested for awhile at St Sava’s Seminary in Libertyville IL, then were returned to Serbia, where they now reside.

Throughout his adult life, the holy monk and bishop poured forth a steady stream of beautiful homilies and theological and spiritual writings. He is the author of the Prologue from Ochrid, a Slavic Synaxarion. The luminous homilies included therein, one for each day of the year, give a good sample of his inspired writing.

His feast is kept on this day (March 5 OC, March 18 NC) by Orthodox Christians on both the Old and New Calendars.

Note: With the blessing of Bishop Jovan of the Serbian Orthodox Church, Mitrophan Chin is engaged in a project to translate St Nikolai’s Prologue into Chinese. To learn more about this worthy project, see his web site: http://chineseorthodox.n3.net