1 John 2.7-17 (Epistle)

7Preaiubiţilor, nu vă scriu o poruncă nouă, ci o poruncă veche pe care aţi avut-o de la început. Porunca aceasta veche este Cuvântul pe care l-aţi auzit. 8Totuşi vă scriu o poruncă nouă, lucru care este adevărat atât cu privire la El, cât şi cu privire la voi; căci întunericul se împrăştie, şi lumina adevărată şi răsare chiar. 9Cine zice că este în lumină, şi urăşte pe fratele său, este încă în întuneric până acum. 10Cine iubeşte pe fratele său rămâne în lumină, şi în el nu este niciun prilej de poticnire. 11Dar cine urăşte pe fratele său este în întuneric, umblă în întuneric, şi nu ştie încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii. 12Vă scriu, copilaşilor, fiindcă păcatele vă sunt iertate pentru Numele Lui. 13Vă scriu, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. Vă scriu, tinerilor, fiindcă aţi biruit pe cel rău. V-am scris, copilaşilor, fiindcă aţi cunoscut pe Tatăl. 14V-am scris, părinţilor, fiindcă aţi cunoscut pe Cel ce este de la început. V-am scris, tinerilor, fiindcă sunteţi tari, şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi, şi aţi biruit pe cel rău. 15Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. 16Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. 17Şi lumea şi pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.

Mark 14.3-9 (Gospel)

3Pe când şedea Isus la masă, în Betania, în casa lui Simon, leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump; şi, după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus. 4Unora dintre ei le-a fost necaz şi ziceau: „Ce rost are risipa aceasta de mir? 5Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei şi să se dea săracilor.” Şi le era foarte necaz pe femeia aceea. 6Dar Isus le-a zis: „Lăsaţi-o în pace; de ce-i faceţi supărare? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine; 7căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi le puteţi face bine oricând voiţi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. 8Ea a făcut ce a putut; Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru îngropare. 9Adevărat vă spun că, oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va istorisi şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.”

St Porphyrius, bishop of Gaza (420)

He was born to a wealthy, noble family in Thessalonica around 347. Filled more and more with a yearning for God, he abandoned his worldly possessions and traveled to Egypt, living for five years as a monk at Sketis. From there he went to Palestine, where he lived for another five years in a cave in the Jordan desert. Suffering from a severe ailment, he was forced to move to Jerusalem; there he was suddenly and completely cured following a vision on Golgotha, in which he saw the Good Thief come down from the cross to lead him to Christ, who gave the Cross into his keeping.

Porphyrius took up the trade of a shoemaker in Jerusalem to provide for his few needs. His humility and charity became so well-known that the Bishop of Jerusalem ordained him to the priesthood at the age of forty-five, and made him Stavrophylax, keeper of the True Cross of the Savior — thus fulfilling Porphyrius’ vision on Golgotha. Three years later, much against his will, he was elected Bishop of Gaza.

Throughout his episcopate he was persecuted by the pagans who still dominated the life of that city — though he was able to convert many of them by his own example of holiness, and by the many miracles that were wrought through his intercessions. Once, when the city was suffering from a long drought, the Saint gathered the city’s Christians (who numbered no more than 280), told them to fast, and celebrated an all-night vigil. The next morning, as the Bishop and his entire flock went in procession through the city it began to rain. At this, 127 pagans were converted. When the pagans’ violent attacks continued, Porphyrius appealed to the Emperor Arcadius for an edict closing of the pagan temples in Gaza. With the support of St John Chrysostom the edict was issued. When the Imperial representatives entered Gaza, accompanied by Bishop Porphyrius bearing the Cross, the statue of Aphrodite in the city’s main temple shattered into pieces. Eight temples were destroyed, and a Church was built on the site of the largest. Hundreds of pagans embraced the Faith and, after instruction, were baptized by the Saint.

After twenty-five years as bishop, during which he had seen his see transformed from a small flock of beleaguered Christians into a Christian territory, Saint Porphyrius reposed in peace in 420.

St Photini the Samaritan Woman, and those with her (66)

She was the Samaritan Woman who met Christ at Jacob’s Well (John ch. 4). She repented, and told her townsmen that she had met the Christ, for which she is sometimes called the first to proclaim the Gospel of Christ. She converted her four sisters (Phota, Photis,Parasceva, and Cyriaca), and her sons (Victor and Joses), and all of them became tireless evangelists for Christ. After the martyrdom of the holy Apostles Peter and Paul, she traveled to Carthage to proclaim the Gospel there. She, with her Christian sisters and sons, all met martyrdom under the persecutions of Nero. She is also commemorated on the Sunday of the Samaritan Woman during the Paschal season.