2 Thessalonians 2.1-12 (Epistle)

1Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, 2să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar. 3Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, 4potrivnicul care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. 5Nu vă aduceţi aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi? 6Şi acum ştiţi bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui. 7Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei. 8Şi atunci se va arăta acel nelegiuit pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale. 9Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase 10şi cu toate amăgirile nelegiuirii, pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. 11Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună, 12pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.

Luke 21.5-7, 10-11, 20-24 (Gospel)

5Pe când vorbeau unii despre Templu, că era împodobit cu pietre frumoase şi daruri, Isus a zis: 6„Vor veni zile când nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.” 7„Învăţătorule”, L-au întrebat ei, „când se vor întâmpla toate aceste lucruri? Şi care va fi semnul când se vor întâmpla aceste lucruri?” 10„Apoi”, le-a zis El, „un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii. 11Pe alocuri vor fi mari cutremure de pământ, foamete şi ciume; vor fi arătări înspăimântătoare şi semne mari în cer. 20Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. 21Atunci, cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el. 22Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris. 23Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în acele zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară şi mânie împotriva norodului acestuia. 24Vor cădea sub ascuţişul sabiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de Neamuri, până se vor împlini vremurile Neamurilor.

Our Venerable Father Patapius (6th or 7th c.)

He was born at Thebes in Egypt, and at a young age left his pious parents, his inheritance and his acquaintances to dwell in the Egyptian desert, devoting himself to ceaseless prayer. After many years, he reputation spread and, despite his desire for solitude, throngs of pilgrims would seek him out for his prayers and counsel. To escape the attentions of men, he did a surprising thing: he abandoned the desert and moved to Constantinople, settling in the Blachernae district, where, amid the bustle of the city, he was able to pass unnoticed, more secure in his solitude than he had been in the caves of Egypt.

As he grew in obedience to the commandments of Christ, the grace of working miracles grew in him, and once again he gradually became known. Once a blind man cast himself before Patapius on the street, and the Saint cured him instantly by calling on the name of Christ. Once he healed a man crippled by dropsy, anointing him with the oil from a vigil lamp and signing him with the Cross.

After blessing the Church for many years with his prayers and miracles, St Patapius fell asleep in peace, and was buried in the church of the Monastery of the Egyptians near Constantinople. In 1904 his precious and incorrupt relics were uncovered in the course of some building at a small monastery near Corinth. From that time the monastery has been dedicated to St Patapius, and many miracles are worked there.

Holy Apostles Sosthenes, Apollos, Tychicus and Epaphroditus, Cephas and Caesar

All of these Apostles are mentioned in the New Testament. Sosthenes was the ruler of the Synagogue in Corinth, and was converted through the preaching of St Paul. After traveling with St Paul for years, he became Bishop of Colophon near Ephesus. Apollos was a Jew from Alexandria, well educated and with a deep knowledge of the Scriptures. He was brought to the fulness of the Christian faith by Priscilla and Aquila in Ephesus, and went out preaching the Gospel among the pagans. His eloquence was so admired that for awhile the gentile Church divided into two factions, one for Paul and one for Apollos. Saint Apollos later became Bishop of Caesarea.

(The Synaxarion lists Cephas and Caesar here; but some believe that St Paul’s reference to Cephas in 1 Cor 1:12 refers to the Apostle Peter, not to a separate companion of St Paul; and that “those of Caesar’s household” (Phil. 4:22) refers to Christians in the Emperor’s palace in Rome, not to a Christian named Caesar.)