No Fast
9În vremea aceea, a venit Isus din Nazaretul Galileii şi a fost botezat de Ioan în Iordan. 10Şi îndată, când ieşea Isus din apă, el a văzut cerurile deschise şi Duhul coborându-Se peste El ca un porumbel. 11Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea.”
11Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat 12şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, 13aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos. 14El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. 4Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, 5El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, 6pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru; 7pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.
13Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. 14Dar Ioan căuta să-L oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” 15Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci Ioan L-a lăsat. 16De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea, cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.
17Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.”
1Pustiul şi ţara fără apă se vor bucura; pustietatea se va înveseli şi va înflori ca trandafirul; 2se va acoperi cu flori şi va sări de bucurie, cu cântece de veselie şi strigăte de biruinţă, căci i se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului şi a Saronului. Vor vedea slava Domnului, măreţia Dumnezeului nostru. 3Întăriţi mâinile slăbănogite şi întăriţi genunchii care se clatină. 4Spuneţi celor slabi de inimă: „Fiţi tari, şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El însuşi va veni şi vă va mântui.” 5Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; 6atunci şchiopul va sări ca un cerb, şi limba mutului va cânta de bucurie; căci în pustiu vor ţâşni ape, şi în pustietate, pâraie; 7marea de nisip se va preface în iaz, şi pământul uscat, în izvoare de apă. În vizuina care slujea de culcuş şacalilor vor creşte trestii şi papură. 8Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfântă: niciun om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinţi; cei ce vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească. 9Pe calea aceasta nu va fi niciun leu, şi nicio fiară sălbatică nu va apuca pe ea, nici nu va fi întâlnită pe ea, ci cei răscumpăraţi vor umbla pe ea.
10Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi!
1Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte fără bani şi fără plată! 2De ce cântăriţi argint pentru un lucru care nu hrăneşte? De ce vă daţi câştigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultaţi-Mă, dar, şi veţi mânca ce este bun, şi sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase. 3Luaţi aminte şi veniţi la Mine, ascultaţi, şi sufletul vostru va trăi: căci Eu voi încheia cu voi un legământ veşnic, ca să întăresc îndurările Mele faţă de David. 4Iată, l-am pus martor pe lângă popoare, cap şi stăpânitor al popoarelor. 5Într-adevăr, vei chema neamuri pe care nu le cunoşti, şi popoare care nu te cunosc vor alerga la tine, pentru Domnul Dumnezeul tău, pentru Sfântul lui Israel, care te proslăveşte.” 6Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape. 7Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru care nu oboseşte iertând.” 8„Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. 9Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre. 10Căci, după cum ploaia şi zăpada se coboară din ceruri şi nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul şi-l fac să rodească şi să odrăslească, pentru ca să dea sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă, 11tot aşa şi cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele. 12Da, veţi ieşi cu bucurie şi veţi fi călăuziţi în pace. Munţii şi dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră, şi toţi copacii din câmpie vor bate din palme.
13În locul spinului se va înălţa chiparosul, în locul mărăcinilor va creşte mirtul. Şi lucrul acesta va fi o slavă pentru Domnul, un semn veşnic, nepieritor.”
3Veţi scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii 4şi veţi zice în ziua aceea: „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui! 5Cântaţi Domnului, căci a făcut lucruri strălucite: să fie cunoscute în tot pământul!
6Strigă de bucurie şi veselie, locuitoare a Sionului, căci mare este în mijlocul tău Sfântul lui Israel.”
1Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost sub nor, toţi au trecut prin mare, 2toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise; 3toţi au mâncat aceeaşi mâncare duhovnicească 4şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; şi stânca era Hristos.
9În vremea aceea, a venit Isus din Nazaretul Galileii şi a fost botezat de Ioan în Iordan. 10Şi îndată, când ieşea Isus din apă, el a văzut cerurile deschise şi Duhul coborându-Se peste El ca un porumbel. 11Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea.”
‘About the beginning of our Lord’s thirtieth year, John the Forerunner, who was some six months older than our Saviour according to the flesh, and had lived in the wilderness since his childhood, received a command from God and came into the parts of the Jordan, preaching the baptism of repentance unto the remission of sins. Then our Saviour also came from Galilee to the Jordan, and sought and received baptism though He was the Master and John was but a servant. Whereupon, there came to pass those marvellous deeds, great and beyond nature: the Heavens were opened, the Spirit descended in the form of a dove upon Him that was being baptized, and the voice was heard from the Heavens bearing witness that this was the beloved Son of God, now baptized as a man (Matt. 3:13 17; Mark 1:9 11; Luke 3:1 22). From these events the Divinity of the Lord Jesus Chist and the great mystery of the Trinity were demonstrated. It is also from this that the present feast is called “Theophany,” that is, the divine manifestation, God’s appearance among men. On this venerable day the sacred mystery of Christian baptism was inaugurated; henceforth also began the saving preaching of the Kingdom of Heaven.’ (Great Horologion)
When Thou was baptized in the Jordan, O Lord, the worship of the Trinity was made manifest; for the voice of the Father bare witness to Thee, calling Thee His beloved Son. And the Spirit in the form of a dove confirmed the certainty of the word. O Christ our God, Who hast appeared and hast enlightened the world, glory be to Thee. — Troparion of Theophany
‘But Christ’s descent into the river has also a further significance. When Christ went down into the waters, not only did he carry us down with Him and make us clean, but He also made clean the nature of the waters themselves… The feast of Theophany has thus a cosmic aspect. The fall of the angelic orders, and after it the fall of man, involved the whole universe. All God’s creation was thereby warped and disfigured: to use the symbolism of the liturgical texts, the waters were made a “lair of dragons”. Christ came on earth to redeem not only man but through man the entire material creation. When He entered the water, besides effecting by anticipation our rebirth in the font, he likewise effected the cleansing of the waters, their transfiguration into an organ of healing and grace.’ Bishop Kallistos, “Background and meaning of the Feasts” in the Festal Menaion.
The western feast of Epiphany, also on this day, commemorates not Christ’s baptism but the adoration of the Magi.