2 Corinthians 4.13-18 (Epistle)

13Însă, fiindcă avem acelaşi duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit!”, şi noi credem, şi de aceea vorbim. 14Şi ştim că Cel ce a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va face să ne înfăţişăm împreună cu voi. 15Căci toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţumirile spre slava lui Dumnezeu. 16De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci, chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi. 17Căci întristările noastre uşoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.

18Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice.

Matthew 24.27-33, 42-51 (Gospel)

27Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului. 28Oriunde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. 29Îndată după acele zile de necaz „soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.” 30Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă. 31El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă. 32De la smochin învăţaţi pilda lui: când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape. 33Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi. 42Vegheaţi, dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru. 43Să ştiţi că, dacă ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte va veni hoţul, ar veghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. 44De aceea, şi voi fiţi gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi. 45Care este deci robul credincios şi înţelept pe care l-a pus stăpânul său peste ceata slugilor sale, ca să le dea hrana la vremea hotărâtă? 46Ferice de robul acela pe care stăpânul său, la venirea lui, îl va găsi făcând aşa! 47Adevărat vă spun că îl va pune peste toate averile sale. 48Dar dacă este un rob rău, care zice în inima lui: „Stăpânul meu zăboveşte să vină!” 49Dacă va începe să bată pe tovarăşii lui de slujbă şi să mănânce şi să bea cu beţivii, 50stăpânul robului aceluia va veni în ziua în care el nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l ştie,

51îl va tăia în două, şi soarta lui va fi soarta făţarnicilor; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

Translation of the Relics of St Theodosius of the Kiev Caves

Holy Prophet Micah (8th c. BC)

Read his prophecies (which include the prophecy that Christ would be born in Bethlehem, Micah 5:2) in the Old Testament book that bears his name. He was a contemporary of the prophets Isaiah, Amos and Hosea, and is ranked sixth among the “minor” prophets. It was he who prophesied that the Christ would be born in Bethlehem. (This is a different Micah from the one mentioned in 1 Chronicles 22:8, who lived earlier). Micah was buried in his home village of Morasth in the land of Judah; his holy relics were found along with those of the prophet Habbakuk during the reign of St Theodosius the Great — their location was given by a revelation to Zebennus, Bishop of Eleutheropolis.

Hieromartyr Marcellus, Bishop of Apamea (389)

He was born to an eminent family in Cyprus, and was well-educated. He was married and had children, but when his wife died he left his family to live as a monk in Syria. There he became known and loved for his learning, humility and kindness to all, and the people of Apamea chose him as their bishop. As bishop, he worked with evangelical fervor to bring the mostly-pagan people to Christ. When a pagan temple was burned down, some pagans blamed Marcellus, seized him, and threw him into the fire, where he perished.