2 Corinthians 2.14-3.3 (Epistle)

14Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă în Hristos şi care răspândeşte prin noi, în orice loc, mireasma cunoştinţei Lui. 15În adevăr, noi suntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mântuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării: 16pentru aceştia, o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viaţă spre viaţă. Şi cine este de ajuns pentru aceste lucruri?

17Căci noi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi; ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos. 1Începem noi iarăşi să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuinţă, ca unii, de epistole de laudă, către voi sau de la voi? 2Voi sunteţi epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută şi citită de toţi oamenii. 3Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu; nu pe nişte table din piatră, ci pe nişte table care sunt inimi de carne.

Matthew 23.23-28 (Gospel)

23Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. 24Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila! 25Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi curăţaţi partea de afară a paharului şi a blidului, dar înăuntru sunt pline de răpire şi de necumpătare. 26Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi partea de afară să fie curată. 27Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care pe din afară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morţilor şi de orice fel de necurăţenie. 28Tot aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.

Holy Martyr and Archdeacon Euplus of Catania (304)

He was a deacon from Catania in Sicily during the reign of Diocletian. During a persecution of Christians there, Euplus presented himself to the governor and proclaimed himself a Christian. While he was being tortured on the rack, the governor ordered him to worship Mars, Apollos, and Aeculapius, but he answered that he worshipped the Father, the Son and the Holy Spirit. He was beheaded in 304. His wonderworking relics are preserved in the village of Vico della Batonia near Naples.

The Holy Martyr Susanna the Virgin, and those with her (295-296)

She was the daughter of Gavinius, a Christian priest in Rome, and the niece of Pope Gaius. The Emperor Diocletian’s adopted son Maximian wished to marry Susanna, but she had no desire to marry any one, least of all a pagan. The patricians Claudia and Maxima were sent to Susanna by the Emperor to present Maximian’s suit; but instead she turned both of them, and all their households, to the Faith. The enraged Emperor had Claudia, Maxima and their families executed, then had Susanna herself beheaded. The Emperor’s wife, Serena, was a secret Christian, and took Susanna’s body secretly and buried it. Soon after this Susanna’s father Gavinius and her uncle Pope Gaius also met martyrdom.

Saint Niphon, Patriarch of Constantinople (1508)

He was born in Greece and became a monk at a young age, spending many years in asceticism on the Holy Mountain. Against his desire, he was made Bishop of Thessalonika, then Patriarch of Constantinople. He was banished by the Sultan (the Prologue does not say why), served as archbishop in Wallachia for a time, then returned to Dionysiou monastery on the Holy Mountain, where he reposed at the age of ninety. He composed the ‘Prayer at Departing’ used in the funeral service.

Repose of Fr Georges Florovsky (1979) (July 29 OC)