Luke 24.1-12 (4th Matins Gospel)

1În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus miresmele pe care le pregătiseră. 2Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt, 3au intrat înăuntru, şi n-au găsit trupul Domnului Isus. 4Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare. 5Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? 6Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, 7când zicea că: „Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învie.” 8Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus. 9La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. 10Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte care erau împreună cu ele. 11Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme şi nu le credeau. 12Dar Petru s-a sculat şi a dat fuga la mormânt. S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâşiile de pânză care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.

Romans 6.18-23 (Epistle)

18Şi, prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii. – 19Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pământeşti: după cum odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvârşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră! 20Căci, atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire. 21Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine: pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea. 22Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v-aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică.

23Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.

Matthew 8.5-13 (Gospel)

5Pe când intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, care-L ruga 6şi-I zicea: „Doamne, robul meu zace în casă slăbănog şi se chinuie cumplit.” 7Isus i-a zis: „Am să vin şi să-l tămăduiesc.” 8„Doamne”, a răspuns sutaşul, „nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu; ci zi numai un cuvânt, şi robul meu va fi tămăduit. 9Căci şi eu sunt om sub stăpânire; am sub mine ostaşi, şi zic unuia: „Du-te!”, şi se duce; altuia: „Vino!”, şi vine; şi robului meu: „Fă cutare lucru!”, şi-l face.” 10Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a mirat şi a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare. 11Dar vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor. 12Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” 13Apoi a zis sutaşului: „Du-te, şi facă-ţi-se după credinţa ta.” Şi robul lui s-a tămăduit chiar în ceasul acela.

Sts Sergius and Herman (1353), abbots of Valaam

After helping to establish Orthodoxy among the Karelian Finns, they founded the famous Valaam Monastery on Lake Ladoga in northern Russia. Both reposed in the same year.

Synaxis of the Icon of our Most Holy Lady the Theotokos "Of the Three Hands"

Saint John of Damascus (December 4), the great defender of Orthodoxy against the iconoclasts, was falsely accused of plotting against the Caliph of Damascus through the intrigues of the iconoclast Emperor Leo the Isaurian (reigned 717-741). The Caliph ordered St John’s hand to be cut off for his suspected treachery. The saint asked for the severed hand, and passed the night praying fervently for aid before an icon of the most holy Theotokos. Waking in the morning, he found his hand miraculously restored, with only a scar around the wrist where it had been completely severed. In thanksgiving, St John had a silver hand mounted on the icon. When he became a monk in the monastery of St Sabbas in the Holy Land, he took the icon with him. It remained there until it was given to St Sabbas (Sava) of Serbia (January 14), who brought it to Serbia. Later it was miraculously taken to the Hilandar Monastery on the Holy Mountain (carried, according to legend, from Serbia to Mt Athos by an unguided donkey), where it may now be found.

Translation of the Relics (412)of the Holy and Wonderworking Unmercenaries Cyrus & John

They are counted among the Unmercenary Physicians. For their lives, see January 31.

Our Holy Father Sennuphius the Standard-Bearer (4th c.)

“A great ascetic and wonderworker of the Egyptian desert, he was a contemporary of Patriarch Theophilus and the Emperor Theodosius the Great. He is called ‘the Standard-Bearer’ because he once helped the Emperor Theodosius to gain a victory over enemy forces by his prayers. When the Emperor summoned him to Constantinople, he replied that he was unable to go, but sent his torn and patched monastic habit and his staff. Going out to battle, the Emperor put on Sennuphius’s habit and carried his staff in his hand, and returned victorious from the battle.” (Prologue)