Romans 7.1-13 (Epistle)

1Nu ştiţi, fraţilor – căci vorbesc unor oameni care cunosc Legea – că Legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăieşte el? 2Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăieşte el; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului ei. 3Dacă deci, când îi trăieşte bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de lege, aşa că nu mai este preacurvă, dacă se mărită după altul. 4Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morţi; şi aceasta, ca să aducem rod pentru Dumnezeu. 5Căci, când trăiam sub firea noastră pământească, patimile păcatelor, aţâţate de Lege, lucrau în mădularele noastre şi ne făceau să aducem roade pentru moarte. 6Dar acum, am fost izbăviţi de Lege şi suntem morţi faţă de Legea aceasta care ne ţinea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă. 7Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu pofteşti!” 8Apoi păcatul a luat prilejul şi a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte; căci fără Lege, păcatul este mort. 9Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar, când a venit porunca, păcatul a înviat, şi eu am murit. 10Şi porunca, ea, care trebuia să-mi dea viaţa, mi-a pricinuit moartea. 11Pentru că păcatul a luat prilejul, prin ea m-a amăgit, şi prin însăşi porunca aceasta m-a lovit cu moartea. 12Aşa că Legea, negreşit, este sfântă, şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună. 13Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeaşi poruncă.

Matthew 9.36-10.8 (Gospel)

36Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite ca nişte oi care n-au păstor. 37Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii!

38Rugaţi, dar, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.” 1Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă. 2Iată numele celor doisprezece apostoli: Cel dintâi, Simon, zis Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui; 3Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Levi, zis şi Tadeu; 4Simon, Canaanitul, şi Iuda Iscarioteanul, cel care a vândut pe Isus. 5Aceştia sunt cei doisprezece pe care i-a trimis Isus, după ce le-a dat învăţăturile următoare: „Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în vreo cetate a samaritenilor; 6ci să mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel. 7Şi pe drum, propovăduiţi şi ziceţi: „Împărăţia cerurilor este aproape!” 8Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţaţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.

Holy Prophet Amos (8th c. BC)

He was an unlearned shepherd from the village of Tekoa in Zabulon, near Bethlehem. His prophecies, made during the reign of King Uzziah, make up the Old Testament book which bears his name. He is ranked third among the “minor prophets” of the Old Testament.

Holy Martyr Vitus, with Modestus and Crescentia (303)

“St Vitus was born in Sicily of eminent pagan parents. Modestus was his tutor and Crescentia his governess. St Vitus was baptised early and, when only twelve years old, began to live an intensive ascetic life. Angels appeared to him, instructing him and encouraging him in his labours, and he was himself as radiant and handsome as an angel of God. A judge who beat him had the flesh of his arm wither away, but Vitus healed it by his prayers. His father was blinded when he saw twelve angels in his room ‘with eyes like stars and faces like lightning’, but Vitus restored his sight by his prayers. When his father sought to kill him, an angel appeared to him and took him to Lucania on the bank of the river Silaris, together with Modestus and Crescentia. St Vitus performed many miracles there for the sick and insane. He went to Rome at the summons of the Emperor Diocletian and drove out an evil spirit from his son. Far from rewarding him, the Emperor tortured him cruelly when he would not bow down before mute idols, but the Lord delivered him from torture and returned him to Lucania by His invisible arm, and there he and Modestus and Crescentia entered into rest in the Lord. St Vitus’ relics are preserved in Prague.” (Prologue)

In the West, St Vitus’ aid is often invoked for the cure of many ailments, especially insanity and demonic possession. For this reason his name is given to St Vitus’ dance, an acute neurological illness that produces uncontrollable movements in the face and limbs, usually occurring in children.

Blessed Augustine, bishop of Hippo (430), and his mother Monica (387)

After seeking truth among many religious schools, including the Manicheans, Augustine was turned to faith in Christ through the cousel and fervent prayers of his mother St Monica. The story of his early life and conversion is beautifully told in his Confessions. He lived for seventy-six years, the last thirty-five as bishop of Hippo in north Africa. He died in a barbarian attack on that city.

In recent years, a few Orthodox writers have tried to deny that Augustine is a Saint of the Orthodox church (mostly due to some theological errors in his writings which have been unduly promoted in the Latin church). These claims are false: from the time of his canonization, he has been commemorated as a Saint.

Holy Martyr Lazar, Prince of Serbia (1389)

“He was one of the greatest men of Serbia who ruled the kingdom after king Dušan. Upon the death of King Uroš, Lazar was crowned King of Serbia by Patriarch Ephraim. He sent a delegation to Constantinople, including a monk called Isaiah, to plead for the removing of the anathema from the Serbian people. He went to war on several occasions against the Turkish Pasha, finally clashing with the Turkish king, Amurât, at Kosovo on June 15, 1389, being slain there. His body was taken to Ravanica near Cupria, a foundation of his, and buried there, but was later taken to New Ravanica in Srem. During the Second World War, in 1942, it was taken to Belgrade and placed in the Cathedral, where it is preserved to this day and offers comfort and healing to all who turn to him in prayer. He restored Hilandar and Gornjak, built Ravanica and the Lazarica in Kruševac and was the founder of St Panteleimon, the Russian monastery on the Holy Mountain, as well as numerous other churches and monasteries.” (Prologue)