Acts 17.1-15 (Epistle)

1Pavel şi Sila au trecut prin Amfipoli şi Apolonia şi au venit în Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor. 2Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi, 3dovedind şi lămurind că Hristosul trebuia să pătimească şi să învie din morţi. „Şi acest Isus pe care vi-L vestesc eu”, zicea el, „este Hristosul.” 4Unii din ei şi o mare mulţime de greci temători de Dumnezeu şi multe femei de frunte au crezut şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila. 5Dar iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei nişte oameni fără căpătâi din mulţime, au făcut gloată şi au întărâtat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason şi căutau pe Pavel şi pe Sila, ca să-i aducă afară la norod. 6Fiindcă nu i-au găsit, au târât pe Iason şi pe vreo câţiva fraţi înaintea dregătorilor cetăţii şi strigau: „Oamenii aceştia, care au răscolit lumea, au venit şi aici, 7şi Iason i-a găzduit. Ei toţi lucrează împotriva poruncilor cezarului şi spun că este un alt Împărat: Isus.” 8Prin aceste vorbe, iudeii au tulburat norodul şi pe dregătorii cetăţii, 9care au dat drumul lui Iason şi celorlalţi, numai după ce au căpătat de la ei un zălog. 10Fraţii au trimis îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Bereea. Când au sosit, au intrat în sinagoga iudeilor. 11Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa. 12Mulţi dintre ei şi din femeile cu vază ale grecilor şi mulţi bărbaţi au crezut. 13Dar iudeii din Tesalonic, când au aflat că Pavel vestea Cuvântul lui Dumnezeu şi în Bereea, au venit acolo, ca să tulbure şi să aţâţe noroadele. 14Atunci fraţii au pornit îndată pe Pavel spre mare; Sila şi Timotei au rămas în Bereea. 15Cei ce însoţeau pe Pavel l-au dus până la Atena. Apoi s-au întors, cu însărcinarea să ducă lui Sila şi lui Timotei porunca să vină cât mai curând la el.

John 11.47-57 (Gospel)

47Atunci preoţii cei mai de seamă şi fariseii au adunat soborul şi au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni. 48Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul.” 49Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu ştiţi nimic; 50oare nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?” 51Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam. 52Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi. 53Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare. 54De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei; ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustiu, într-o cetate numită Efraim; şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi. 55Paştile iudeilor era aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paşti, ca să se cureţe. 56Ei căutau pe Isus şi vorbeau unii cu alţii în Templu: „Ce credeţi? N-are să vină la praznic?”

57Iar preoţii cei mai de seamă şi fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă.

Martyr Theodotus of Ancyra and seven virgin-martyrs with him (303)

Theodotus was a married inn-keeper in Ancyra during the persecutions of Diocletian. He used his inn-keeping trade as a means of secretly helping the persecuted Christians, many of whom used his inn as a refuge in time of need. One of his holy works was to retrieve the bodies of martyred Christians and give them burial. At that time, seven maidens were tried and tortured for their faith in Christ, then killed by being thrown into a lake. One of them, St Tecusa, appeared to St Theodotus and asked him to retrieve the bodies of her and her sisters in Christ. Under cover of night Theodotus, guided by an Angel, was able to find all seven bodies and bury them honorably. But a friend whom he had asked to help him in this work betrayed him, and he was arrested and subjected to cruel tortures. Finally he was sentenced to be beheaded. As he went to the block, he said to the many Christians who had gathered to weep for him: ‘Do not weep for me, brethren, but glorify our Lord Jesus Christ, by whose aid I am finishing my course and overcoming the enemy.’ A church dedicated to him was later built on the site of his burial.

Holy Martyrs Peter, Dionysius, Christina, Andrew, Paul, Benedimus, Paulinus, and Heraclius (250)

“These Saints all contested in martyrdom during the reign of Decius (249-251). Peter was from Lampsacus in the Hellespont. For refusing to offer sacrifice to the idol of Aphrodite, his whole body was crushed and broken with chains and pieces of wood on a torture-wheel; having endured this torment courageously, he gave up his soul.

“Paul and Andrew were soldiers from Mesopotamia brought to Athens with their governor; there they were put in charge of two captive Christians, Dionysius and Christina. The soldiers, seeing the beauty of the virgin Christina, attempted to move her to commit sin with them, but she refused and, by her admonitions, brought them to faith in Christ. They and Dionysius were stoned to death, and Christina was beheaded.

“Heraclius, Paulinus,and Benedimus were Athenians, and preachers of the Gospel who turned many of the heathen from their error to the light of Christ. Brought before the governor, they confesed their Faith, and after many torments were beheaded.” (Great Horologion)

The Prologue adds: “One Nicomachus, who was tortured with them, denied Christ under torture, and instantly lost his mind, tearing at his body with his teeth and foaming at the mouth until he breathed his last.”