Ephesians 6.10-17 (Epistle, Saturday after Theophany)

10Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. 11Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. 12Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. 13De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. 14Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, 15având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. 16Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. 17Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.

Colossians 1.3-6 (Epistle)

3Mulţumim lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, căci ne rugăm neîncetat pentru voi 4şi am auzit despre credinţa voastră în Hristos Isus şi despre dragostea pe care o aveţi faţă de toţi sfinţii, 5din pricina nădejdii care vă aşteaptă în ceruri şi despre care aţi auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei, 6care a ajuns până la voi şi este în toată lumea, unde dă roade şi merge crescând, ca şi între voi. Şi aceasta, din ziua în care aţi auzit şi aţi cunoscut harul lui Dumnezeu, în adevăr,

Matthew 4.1-11 (Gospel, Saturday after Theophany)

1Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul. 2Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit. 3Ispititorul s-a apropiat de El şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini.” 4Drept răspuns, Isus i-a zis: „Este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” 5Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streaşina Templului 6şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: „El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.” 7„De asemenea este scris”, a zis Isus: „Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.” 8Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor şi I-a zis: 9„Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.” 10„Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.” 11Atunci diavolul L-a lăsat. Şi deodată au venit la Isus nişte îngeri şi au început să-I slujească.

Luke 14.1-11 (Gospel)

1Într-o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntaşii fariseilor, ca să prânzească. Fariseii Îl pândeau de aproape. 2Şi înaintea Lui era un om bolnav de dropică. 3Isus a luat cuvântul şi a zis învăţătorilor Legii şi fariseilor: „Oare este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?” 4Ei tăceau. Atunci Isus a luat de mână pe omul acela, l-a vindecat şi i-a dat drumul. 5Pe urmă le-a zis: „Cine dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?” 6Şi n-au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe. 7Apoi, când a văzut că cei poftiţi la masă alegeau locurile dintâi, le-a spus o pildă. Şi le-a zis: 8„Când eşti poftit de cineva la nuntă, să nu te aşezi la masă în locul dintâi; ca nu cumva, printre cei poftiţi de el, să fie altul mai cu vază decât tine, 9şi cel ce te-a poftit şi pe tine şi pe el să vină să-ţi zică: „Dă locul tău omului acestuia.” Atunci, cu ruşine, va trebui să iei locul de pe urmă. 10Ci, când eşti poftit, du-te şi aşază-te în locul cel mai de pe urmă; pentru ca atunci când va veni cel ce te-a poftit să-ţi zică: „Prietene, mută-te mai sus.” Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine. 11Căci oricine se înalţă va fi smerit; şi cine se smereşte va fi înălţat.”

Our Holy Father Gregory, Bishop of Nyssa (395)

“Saint Gregory, the younger brother of Basil the Great, illustrious in speech and a zealot for the Orthodox faith, was born in 331. His brother Basil was encouraged by their elder sister Macrina to prefer the service of God to a secular career (see July 19); Saint Gregory was moved in a similar way by his godly mother Emily, who, when Gregory was still a young man, implored him to attend a service in honour of the holy Forty Martyrs at her retreat at Annesi on the River Iris. Saint Gregory came at his mother’s bidding, but being wearied with the journey, and feeling little zeal, he fell asleep during the service. The Forty Martyrs then appeared to him in a dream, threatening him and reproaching him for his slothfulness. After this he repented and became very diligent in the service of God. He became bishop in 372, and because of his Orthodoxy he was exiled in 374 by Valens, who was on one mind with the Arians. After Valens’ death in 378 he was recalled to his throne by the Emperor Gratian. He attended the Local Council of Antioch, which sent him to visit the churches of Arabia and Palestine, which had been defiled and ravaged by Arianism. He attended the Second Ecumenical Council, which was assembled in Constantinople in 381. Having lived some sixty years and left behind many remarkable writings, he reposed about the year 395. The acts of the Seventh Ecumenical Council call him “Father of Fathers.” (Great Horologion)

Our Holy Father Theophan the Recluse (1894)

This modern-day Church Father was born in Chernavsk in central Russia. The son of a priest, he entered seminary at a young age, then completed the four-year course in theology at the Academy of Kiev. Though he distinguished himself as a student, his heart turned increasingly toward the monastic life, and he was tonsured a monk and ordained a priest upon completion of his studies. During his time at the Academy he often visited the Lavra of the Caves, and there became a spiritual child of Father Parthenius (March 25).

His desire for monastic life was not fulfilled immediately, for the Church felt need of his intellectual gifts. He served as a professor at the Theological Academy in St Petersburg, then worked for seven years in the Russian Mission to the Near East, mostly in Palestine. During this time he gained a perfect mastery of Greek and studied the works of the Church Fathers in the original languages. Returning to Russia, he was soon consecrated a bishop; but after seven years of episcopal service, he at last achieved his heart’s desire, resigning as bishop and retiring to a small monastery at Yvschen, where he spent the rest of his days.

After taking full part in the liturgical and communal life of the monastery for several years, he took up the life of a recluse in 1872. He lived in two small rooms, subsisting almost entirely on bread and tea, visited only by his confessor and the abbot of the monastery. He celebrated the Divine Liturgy every day in his cell. All of his time not taken up by inner prayer was devoted to translating the works of the Fathers into Russian and, increasingly, to writings of his own. Most importantly, he prepared a Russian-language edition of the Philokalia which had a deep impact upon Russian spiritual life.

Though he received no visitors, St Theophan entered into correspondence with many earnest Christians who sought his counsel, and so in time became the spiritual father of many believers throughout Russia. He reposed in peace in 1894.

In addition to the Philokalia, St Theophan produced (among other works): a Spiritual Psalter of selections from St Ephraim the Syrian; The Path to Salvation, an exposition of Orthodox Spirituality written in clear, plain language for those living in the world; collections of his letters to spiritual children; and Unseen Warfare, a treatise on prayer and the ascetical life. This last has an unusual history. In its original form it was written by Lorenzo Scupoli, an Italian Roman Catholic priest. St Nikodemos of the Holy Mountain, recognizing the book’s merit, produced a Greek edition in which he corrected various deviations from Orthodoxy in the original. St Theophan in turn revised the Greek edition extensively, removing some material and adding passages of his own; so that the Italian, Greek and Russian versions are in fact three substantially different books. Many of St Theophan’s works (including Unseen Warfare) are available in good English translations. They are almost unique in presenting the undiluted hesychastic spirituality of the Orthodox Church in plain, straightforward language accessible to most people.