Romans 8.22-27 (Epistle)

22Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii. 23Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru. 24Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiţi. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde: pentru că ce se vede se mai poate nădăjdui? 25Pe când, dacă nădăjduim ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare. 26Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. 27Şi Cel ce cercetează inimile ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.

Matthew 10.23-31 (Gospel)

23Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta. Adevărat vă spun că nu veţi isprăvi de străbătut cetăţile lui Israel până va veni Fiul omului. 24Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul său, nici robul mai presus de domnul său. 25Ajunge ucenicului să fie ca învăţătorul lui, şi robului să fie ca domnul lui. Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi aşa pe cei din casa Lui? 26Aşa că, să nu vă temeţi de ei. Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit care nu va fi cunoscut. 27Ce vă spun Eu la întuneric voi să spuneţi la lumină; şi ce auziţi şoptindu-se la ureche să propovăduiţi de pe acoperişul caselor. 28Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă. 29Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi, niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru. 30Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi. 31Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.

St David of Thessalonica (540)

For years he lived the ascetic life in a crude tree- house he had fashioned in the branches of an almond tree. Then he moved to Thessaly, where he continued his life of fasting, prayer and vigil, cleansing his soul and being made worthy to perform many miracles. Once, when the Emperor Justinian visited him, he took a live coal in his bare hand and censed the Emperor. The Emperor, seeing this, bowed to the ground before David. He reposed in peace.

Feast of the Tikhvin Icon of the Mother of God. Feast of the Hodigritia Icon of the Mother of God

This icon was once kept in the Church of Blachernae in Constantinople. In 1383, it suddenly appeared in the sky over Lake Ladoga, then travelled through the air to the city of Tikhvin, where it alit by the River Tikhvina. A monastery was built there to house it. In the twentieth century it was brought to America. Innumerable miracles have been worked through this wonderworking icon, especially healings of children.

On this day is also commemorated the Hodigritia Icon of the Mother of God. According to many accounts, this icon and the Tikhvin Icon are one and the same, so we list them together. Hodigritia is translated “Directress” or more literally “She who shows the way.” It was painted by Luke the Evangelist himself, who knew the Mother of God in the flesh. Over the years the icon was taken from Antioch to Jerusalem, then to Constantinople where it was enshrined in the Church of Blachernae. When Constantinople was attacked at the same time by the Persians and the Scythians, Patriarch Sergius carried the holy icon around the ramparts, and the city was miraculously delivered from its pagan enemies. During the iconoclast period, the icon was hidden in a wall in the monastery of the Pantocrator.