Isaiah 43.9-14 (Vespers)

9Să se strângă toate neamurile şi să se adune popoarele! Cine dintre ei a vestit aceste lucruri? Care dintre ei ne-au făcut cele dintâi prorocii? Să-şi aducă martorii şi să-şi dovedească dreptatea, ca să asculte oamenii şi să zică: „Adevărat!” – 10„Voi sunteţi martorii Mei – zice Domnul – voi şi Robul Meu pe care L-am ales, ca să ştiţi, ca să Mă credeţi şi să înţelegeţi că Eu sunt: înainte de Mine n-a fost niciun dumnezeu, şi după Mine nu va fi. 11Eu, Eu sunt Domnul, şi afară de Mine nu este niciun mântuitor! 12Eu am vestit, am mântuit, am prorocit, nu sunt străin între voi: voi Îmi sunteţi martori – zice Domnul – că Eu sunt Dumnezeu. 13Eu sunt de la început, şi nimeni nu izbăveşte din mâna Mea; când lucrez Eu, cine se poate împotrivi? 14Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul vostru, Sfântul lui Israel: Din pricina voastră, trimit pe vrăjmaş împotriva Babilonului şi cobor pe toţi fugarii, chiar şi pe haldei, pe corăbiile cu care se făleau.

Wisdom of Solomon 3.1-9 (Vespers)

Wisdom of Solomon 5.15-6.3 (Vespers)

Matthew 28.16-20 (1st Matins Gospel)

16Cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, pe muntele unde le poruncise Isus să meargă. 17Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit. 18Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei şi le-a zis: „Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. 19Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. 20Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.

Hebrews 11.33-12.2 (Epistle)

33Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au făcut dreptate, au căpătat făgăduinţe, au astupat gurile leilor, 34au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oştirile vrăjmaşe. 35Femeile şi-au primit înapoi pe morţii lor înviaţi; unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea, şi au fost chinuiţi. 36Alţii au suferit batjocuri, bătăi, lanţuri şi închisoare; 37au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu ferăstrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capre, lipsiţi de toate, prigoniţi, munciţi – 38ei, de care lumea nu era vrednică – au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului. 39Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit;

40pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi. 1Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. 2Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

Matthew 10.32-33, 37-38, 19.27-30 (Gospel)

32De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri; 33dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri. 37Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. 38Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine. 27Atunci Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Iată că noi am lăsat tot şi Te-am urmat; ce răsplată vom avea?” 28Isus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. 29Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică.

30Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă, şi mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi.

Holy Prophet Amos (8th c. BC)

He was an unlearned shepherd from the village of Tekoa in Zabulon, near Bethlehem. His prophecies, made during the reign of King Uzziah, make up the Old Testament book which bears his name. He is ranked third among the “minor prophets” of the Old Testament.

Holy Martyr Vitus, with Modestus and Crescentia (303)

“St Vitus was born in Sicily of eminent pagan parents. Modestus was his tutor and Crescentia his governess. St Vitus was baptised early and, when only twelve years old, began to live an intensive ascetic life. Angels appeared to him, instructing him and encouraging him in his labours, and he was himself as radiant and handsome as an angel of God. A judge who beat him had the flesh of his arm wither away, but Vitus healed it by his prayers. His father was blinded when he saw twelve angels in his room ‘with eyes like stars and faces like lightning’, but Vitus restored his sight by his prayers. When his father sought to kill him, an angel appeared to him and took him to Lucania on the bank of the river Silaris, together with Modestus and Crescentia. St Vitus performed many miracles there for the sick and insane. He went to Rome at the summons of the Emperor Diocletian and drove out an evil spirit from his son. Far from rewarding him, the Emperor tortured him cruelly when he would not bow down before mute idols, but the Lord delivered him from torture and returned him to Lucania by His invisible arm, and there he and Modestus and Crescentia entered into rest in the Lord. St Vitus’ relics are preserved in Prague.” (Prologue)

In the West, St Vitus’ aid is often invoked for the cure of many ailments, especially insanity and demonic possession. For this reason his name is given to St Vitus’ dance, an acute neurological illness that produces uncontrollable movements in the face and limbs, usually occurring in children.

Blessed Augustine, bishop of Hippo (430), and his mother Monica (387)

After seeking truth among many religious schools, including the Manicheans, Augustine was turned to faith in Christ through the cousel and fervent prayers of his mother St Monica. The story of his early life and conversion is beautifully told in his Confessions. He lived for seventy-six years, the last thirty-five as bishop of Hippo in north Africa. He died in a barbarian attack on that city.

In recent years, a few Orthodox writers have tried to deny that Augustine is a Saint of the Orthodox church (mostly due to some theological errors in his writings which have been unduly promoted in the Latin church). These claims are false: from the time of his canonization, he has been commemorated as a Saint.

Holy Martyr Lazar, Prince of Serbia (1389)

“He was one of the greatest men of Serbia who ruled the kingdom after king Dušan. Upon the death of King Uroš, Lazar was crowned King of Serbia by Patriarch Ephraim. He sent a delegation to Constantinople, including a monk called Isaiah, to plead for the removing of the anathema from the Serbian people. He went to war on several occasions against the Turkish Pasha, finally clashing with the Turkish king, Amurât, at Kosovo on June 15, 1389, being slain there. His body was taken to Ravanica near Cupria, a foundation of his, and buried there, but was later taken to New Ravanica in Srem. During the Second World War, in 1942, it was taken to Belgrade and placed in the Cathedral, where it is preserved to this day and offers comfort and healing to all who turn to him in prayer. He restored Hilandar and Gornjak, built Ravanica and the Lazarica in Kruševac and was the founder of St Panteleimon, the Russian monastery on the Holy Mountain, as well as numerous other churches and monasteries.” (Prologue)