Romans 2.14-29 (Epistle)

14Când Neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi sunt singuri lege; 15şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele. 16Şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor. 17Tu, care te numeşti iudeu, care te rezemi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău, 18care cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire între lucruri, pentru că eşti învăţat de Lege; 19tu, care te măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întuneric, 20povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru că în Lege ai dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului; – 21tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: „Să nu furi”, furi? 22Tu care zici: „Să nu preacurveşti”, preacurveşti? Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuieşti templele? 23Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi? 24Căci „din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri”, după cum este scris. 25Tăierea împrejur, negreşit, este de folos, dacă împlineşti Legea; dar dacă tu calci Legea, tăierea ta împrejur ajunge netăiere împrejur. 26Dacă deci cel netăiat împrejur păzeşte poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur? 27Cel netăiat împrejur din naştere, care împlineşte Legea, nu te va osândi el pe tine, care o calci, măcar că ai slova Legii şi tăierea împrejur? 28Iudeu nu este acela care se arată pe din afară că este iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe din afară, în carne.

29Ci iudeu este acela care este iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.

Matthew 5.33-41 (Gospel)

33Aţi mai auzit iarăşi că s-a zis celor din vechime: „Să nu juri strâmb; ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale.” 34Dar Eu vă spun: să nu juraţi nicidecum; nici pe cer, pentru că este scaunul de domnie al lui Dumnezeu; 35nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat. 36Să nu juri nici pe capul tău, căci nu poţi face un singur păr alb sau negru. 37Felul vostru de vorbire să fie: „Da, da; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău. 38Aţi auzit că s-a zis: „Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte.” 39Dar Eu vă spun: să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci, oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. 40Oricui vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. 41Dacă te sileşte cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două.

Holy Martyr Aquilina of Byblos (293)

She was born of Christian parents, and by the age of seven was already living as a true Christian. She boldly preached Christ to the maidens with whom she played, and for this was brought before the governor during the persecutions of Diocletian. Despite her young age she would not deny Christ to save her life. After horrible tortures, she was left for dead and thrown on a dungheap. But that night an angel appeared to her saying ‘Arise and be healed!’ Aquilina arose fully restored and praising God; but she begged not to be denied a martyr’s death. She heard a voice from heaven saying ‘Go, and it shall be to thee as thou desirest.’ She returned to the city and to the governor’s palace by night, doors opening miraculously before her, and stood before the governor’s own bed. Needless to say, the governor was seized with terror upon waking to see the maiden he had thought dead. The next morning, she was beheaded. Her relics healed many of the sick. At the time of her repose, she was only ten or twelve years old.

Saint Triphyllius, bishop of Leucosia (Nicosia) in Cyprus (370)

He was a disciple of St Spyridon (December 12), and like St Spyridon he became a bishop on Cyprus. Known for his mercy, purity, and ascetical way of life, he was called ‘a living fountain of tears.’ After shepherding his flock well for many years, he reposed in peace.

St Anna and her son John (5h c.)

“Taken as an orphan into the house of a nobleman and treated as an adopted child, she was cared for and educated in that house. The rich man considered her worthy to be married to his son. When the old man died, the family urged the son to put his wife away because of her low birth and to marry another more suited to his rank and wealth. The rich man’s son feared God and did not want to do this. Seeing her husband in difficulties with his family, Anna secretly left him and ran off to a distant island where there was not a living soul. She was pregnant, and soon gave birth to a son. They laboured on the island for thirty years in fasting and prayer. Then, by divine providence, a hieromonk landed on the island. He baptised her son and named him John. Anna lived her ascetic life in the fifth century, and died peacefully.” (Prologue)