Acts 5.1-11 (Epistle)

1Dar un om, numit Anania, a vândut o moşioară, cu nevasta sa Safira, 2şi a oprit o parte din preţ, cu ştirea nevestei lui; apoi a adus partea cealaltă şi a pus-o la picioarele apostolilor. 3Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? 4Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” 5Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut jos şi şi-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi cei ce ascultau aceste lucruri. 6Flăcăii s-au sculat, l-au învelit, l-au scos afară şi l-au îngropat. 7Cam după trei ceasuri, a intrat şi nevasta sa, fără să ştie ce se întâmplase. 8Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât aţi vândut moşioara?” „Da”, a răspuns ea, „cu atâta.” 9Atunci Petru i-a zis: „Cum de v-aţi înţeles între voi să ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor lua şi pe tine.” 10Ea a căzut îndată la picioarele lui şi şi-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară şi au îngropat-o lângă bărbatul ei. 11O mare frică a cuprins toată adunarea şi pe toţi cei ce au auzit aceste lucruri.

John 5.30-6.2 (Gospel)

30Eu nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis. 31Dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată. 32Este un Altul care mărturiseşte despre Mine; şi ştiu că mărturisirea pe care o face El despre Mine este adevărată. 33Voi aţi trimis la Ioan, şi el a mărturisit pentru adevăr. 34Nu că mărturia pe care o primesc Eu vine de la un om; dar spun lucrurile acestea pentru ca să fiţi mântuiţi. 35Ioan era lumina care este aprinsă şi luminează, şi voi aţi vrut să vă înveseliţi câtăva vreme la lumina lui. 36Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, tocmai lucrările acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis. 37Şi Tatăl, care M-a trimis, a mărturisit El însuşi despre Mine. Voi nu I-aţi auzit niciodată glasul, nu I-aţi văzut deloc faţa; 38şi Cuvântul Lui nu rămâne în voi, pentru că nu credeţi în Acela pe care L-a trimis El. 39Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine. 40Şi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţa! 41Eu nu umblu după slava care vine de la oameni. 42Dar ştiu că n-aveţi în voi dragoste de Dumnezeu. 43Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi. 44Cum puteţi crede voi care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora, şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu? 45Să nu credeţi că vă voi învinui înaintea Tatălui; este cine să vă învinuiască: Moise, în care v-aţi pus nădejdea. 46Căci, dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine.

47Dar dacă nu credeţi cele scrise de el, cum veţi crede cuvintele Mele?” 1După aceea Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei. 2O mare gloată mergea după El pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi.

Saint Matrona (the Blind) of Moscow (1952)

She was born in 1881 to a poor family in the village of Sebino-Epifaniskaya (now Kimovski). Though she was born blind — her eyes were without pupils — she showed a gift of spiritual insight from an early age, and by her prayers healed many who came to her.

At about the age of fourteen she made a pilgrimage to several Russian holy sites. When she came to Kronstadt to receive the blessing of St John (20 Dec.), the holy priest, who had never met her, cried out “Matrona, come here!” and proclaimed “She will be my heir, the eighth pillar of Russia.”

At the age of seventeen she was stricken with paralysis and was never able to walk again. For the rest of her life she lived in a room filled with icons, where she would sit cross-legged on her bed and receive visitors. She never bemoaned her blindness or paralysis; once she said “A day came when God opened my eyes, and I saw the light of the sun, the stars and all that exists in the world: the rivers, the forests, the sea and the whole creation.”

In 1925 she settled in Moscow. After the death of her mother in 1945, she moved frequently, living secretly in the homes of the faithful. Despite this, throngs of believers found their way to her for counsel and healing. The Communist authorities, knowing her holy influence, sought many times to arrest her; but she always knew in advance when they were coming, and would be moved to a different secret location. She fasted much, slept rarely, and it is said that her forehead was dented by the countless signs of the Cross that she made.

Of the persecution of the Church by the Communists, she simply said that this was due to the sins and lack of faith of the Christians, and added, “Difficult times are our lot, but we Christians must choose the Cross. Christ has placed us on His sleigh, and He will take us where He will.”

Having foreseen the day of her death, she said, “Come close, all of you, and tell me of your troubles as though I were alive! I’ll see you; I’ll hear you, and I’ll come to your aid.” She reposed in peace on April 19, 1952 (May 2 on the new calendar). Many miracles occurred at her tomb. In 1998 her relics were moved to the women’s Monastery of the Protecting Veil of the Mother of God, where thousands of Orthodox Christians come to venerate her and, as she asked, to bring her their problems and concerns as though she were alive on earth.

She was glorified by the Church of Russia in 1999, for local veneration in the Diocese of Moscow.

Holy Martyrs Hesperus, his wife Zoë, and their sons Cyriac and Theodulus (2nd c.)

Early in the second century a pagan named Catallus bought Hesperus, his wife Zoë, and their sons Cyriac and Theodulus as slaves. All of them were Christians, and would not eat anything that had been sacrificed to idols — they would throw all such food to the dogs and go hungry themselves. When Catallus learned of this, he was enraged and began to torture them cruelly, beginning with the children. When none of them could be moved from his confession of Christ, the entire family was cast into a hot furnace, where they gave up their souls to God. Their bodies remained unburnt.

Holy Tsar Boris-Michael of Bulgaria (907)

A son of the Bulgarian Khan Presian, he was instructed in the faith by St Photios, Patriarch of Constantinople. He labored throughout his reign to establish and spread the Christian faith in Bulgaria. When the disciples of Ss Cyril and Methodius were driven from Moravia and came to Bulgaria, he greatly assisted them in their missionary work there. He retired to a monastery, leaving rule of his country in the hands of his son Vladimir. But when he learned that Vladimir was persecuting Christians and trying to re-establish paganism, he left the monastery, took up the sword, overthrew his son, put his younger son Symeon on the throne and, when he was confident that the country was again in Christian hands, returned to the monastery, where he ended his life in peace and piety.

Translation of the Relics (1072 and 1115) of the Holy Passion-bearers Boris and Gleb, princes of Russia (1015)

For their lives, see July 24.

Translation of the Relics of St Athanasius the Great, patriarch of Alexandria

His main commemoration is January 18.