Isaiah 35.1-10 (1st Hour, Prophecy)

1Pustiul şi ţara fără apă se vor bucura; pustietatea se va înveseli şi va înflori ca trandafirul; 2se va acoperi cu flori şi va sări de bucurie, cu cântece de veselie şi strigăte de biruinţă, căci i se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului şi a Saronului. Vor vedea slava Domnului, măreţia Dumnezeului nostru. 3Întăriţi mâinile slăbănogite şi întăriţi genunchii care se clatină. 4Spuneţi celor slabi de inimă: „Fiţi tari, şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El însuşi va veni şi vă va mântui.” 5Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; 6atunci şchiopul va sări ca un cerb, şi limba mutului va cânta de bucurie; căci în pustiu vor ţâşni ape, şi în pustietate, pâraie; 7marea de nisip se va preface în iaz, şi pământul uscat, în izvoare de apă. În vizuina care slujea de culcuş şacalilor vor creşte trestii şi papură. 8Acolo se va croi o cale, un drum, care se va numi Calea cea sfântă: niciun om necurat nu va trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinţi; cei ce vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească. 9Pe calea aceasta nu va fi niciun leu, şi nicio fiară sălbatică nu va apuca pe ea, nici nu va fi întâlnită pe ea, ci cei răscumpăraţi vor umbla pe ea.

10Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi!

Acts 13.25-33 (1st Hour, Epistle)

25Şi Ioan, când era la sfârşitul însărcinării lui, zicea: „Cine credeţi că sunt eu? Nu sunt Acela; ci iată că după mine vine Unul, căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg încălţămintea picioarelor.” 26Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, vouă v-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri. 27Căci locuitorii din Ierusalim şi mai marii lor n-au cunoscut pe Isus; şi, prin faptul că L-au osândit, au împlinit cuvintele Prorocilor, care se citesc în fiecare Sabat. 28Măcar că n-au găsit în El nicio vină de moarte, totuşi ei au cerut lui Pilat să-L omoare. 29Şi, după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos de pe lemn şi L-au pus într-un mormânt. 30Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi. 31El S-a arătat, timp de mai multe zile, celor ce se suiseră cu El din Galileea la Ierusalim şi care acum sunt martorii Lui înaintea norodului. 32Şi noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduinţa făcută părinţilor noştri, 33Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus; după cum este scris în psalmul al doilea: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.”

Matthew 3.1-11 (1st Hour, Gospel)

1În vremea aceea a venit Ioan Botezătorul şi propovăduia în pustiul Iudeii. 2El zicea: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” 3Ioan acesta este acela care fusese vestit prin prorocul Isaia, când zice: „Iată glasul celui ce strigă în pustiu: „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările.” 4Ioan purta o haină de păr de cămilă, şi la mijloc era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică. 5Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudeea şi din toate împrejurimile Iordanului au început să iasă la el; 6şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan. 7Dar când a văzut pe mulţi din farisei şi din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? 8Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţa voastră. 9Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. 10Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom, care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc. 11Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine, şi eu nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.

Isaiah 1.16-20 (3rd Hour, Prophecy)

16Spălaţi-vă deci şi curăţaţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul! 17Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! – 18Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna. 19De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării; 20dar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci gura Domnului a vorbit.”

Acts 19.1-8 (3rd Hour, Epistle)

1Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici 2şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.” 3„Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?”, le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.” 4Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.” 5Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus. 6Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, şi vorbeau în alte limbi şi proroceau. 7Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi. 8În urmă, Pavel a intrat în sinagogă, unde vorbea cu îndrăzneală. Timp de trei luni a vorbit cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu şi căuta să înduplece pe cei ce-l ascultau.

Mark 1.1-8 (3rd Hour, Gospel)

1Începutul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. 2După cum este scris în prorocul Isaia: „Iată, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea… 3glasul celui ce strigă în pustiu: „Pregătiţi calea Domnului, neteziţi-I cărările”, 4a venit Ioan care boteza în pustiu, propovăduind botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor. 5Tot ţinutul Iudeii şi toţi locuitorii Ierusalimului au început să iasă la el; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan. 6Ioan era îmbrăcat cu o haină de păr de cămilă, şi împrejurul mijlocului era încins cu un brâu de curea. El se hrănea cu lăcuste şi miere sălbatică. 7Ioan propovăduia şi zicea: „După mine vine Cel ce este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic să mă plec să-I dezleg curelele încălţămintei. 8Eu, da, v-am botezat cu apă; dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt.”

Isaiah 12.3-6 (6th Hour, Prophecy)

3Veţi scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii 4şi veţi zice în ziua aceea: „Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui, vestiţi lucrările Lui printre popoare, pomeniţi mărimea Numelui Lui! 5Cântaţi Domnului, căci a făcut lucruri strălucite: să fie cunoscute în tot pământul!

6Strigă de bucurie şi veselie, locuitoare a Sionului, căci mare este în mijlocul tău Sfântul lui Israel.”

Romans 6.3-11 (6th Hour, Epistle)

3Nu ştiţi că toţi câţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? 4Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă. 5În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. 6Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; 7căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. 8Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, 9întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui. 10Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, o dată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu. 11Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.

Mark 1.9-11 (6th Hour, Gospel)

9În vremea aceea, a venit Isus din Nazaretul Galileii şi a fost botezat de Ioan în Iordan. 10Şi îndată, când ieşea Isus din apă, el a văzut cerurile deschise şi Duhul coborându-Se peste El ca un porumbel. 11Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Tu eşti Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea.”

Isaiah 49.8-15 (9th Hour, Prophecy)

8Aşa vorbeşte mai departe Domnul: „La vremea îndurării, Te voi asculta, şi în ziua mântuirii, Te voi ajuta; Te voi păzi şi Te voi pune să faci legământ cu poporul, să ridici ţara şi să împarţi moştenirile pustiite; 9să spui prinşilor de război: „Ieşiţi!”, şi celor ce sunt în întuneric: „Arătaţi-vă!” Ei vor paşte pe drumuri şi vor găsi locuri de păşune pe toate coastele. 10Nu le va fi foame, nici nu le va fi sete; nu-i va bate arşiţa, nici soarele; căci Cel ce are milă de ei îi va călăuzi şi-i va duce la izvoare de ape. 11Voi preface toţi munţii Mei în drumuri, şi drumurile Mele vor fi bine croite. 12Iată-i că vin de departe, unii de la miazănoapte şi de la apus, iar alţii din ţara Sinim. 13Bucuraţi-vă, ceruri! Înveseleşte-te, pământule! Izbucniţi în strigăte de bucurie, munţilor! Căci Domnul mângâie pe poporul Său şi are milă de nenorociţii Lui.” 14Sionul zicea: „M-a părăsit Domnul şi m-a uitat Domnul!” 15Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip:

Titus 2.11-14, 3.4-7 (9th Hour, Epistle)

11Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat 12şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, 13aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos. 14El S-a dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. 4Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, 5El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, 6pe care L-a vărsat din belşug peste noi, prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru; 7pentru ca, odată socotiţi neprihăniţi prin harul Lui, să ne facem, în nădejde, moştenitori ai vieţii veşnice.

Matthew 3.13-17 (9th Hour, Gospel)

13Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. 14Dar Ioan căuta să-L oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” 15Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci Ioan L-a lăsat. 16De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea, cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste El.

17Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.”

Titus 1.15-2.10 (Epistle)

15Totul este curat pentru cei curaţi; dar pentru cei necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat: până şi mintea şi cugetul le sunt spurcate.

16Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sunt o scârbă: nesupuşi şi netrebnici pentru orice faptă bună. 1Tu însă vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă. 2Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare. 3Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine, 4ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii; 5să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu. 6Sfătuieşte, de asemenea, pe tineri să fie cumpătaţi 7şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie, 8de vorbire sănătoasă şi fără cusur, ca potrivnicul să rămână de ruşine şi să nu poată să spună nimic rău de noi. 9Sfătuieşte pe robi să fie supuşi stăpânilor lor, să le fie pe plac în toate lucrurile, să nu le întoarcă vorba, 10să nu fure nimic, ci totdeauna să dea dovadă de o desăvârşită credincioşie, ca să facă în totul cinste învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.

Mark 13.1-8 (Gospel)

1Când a ieşit Isus din Templu, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Învăţătorule, uită-Te ce pietre şi ce zidiri!” 2Isus i-a răspuns: „Vezi tu aceste zidiri mari? Nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.” 3Apoi a şezut pe Muntele Măslinilor în faţa Templului. Şi Petru, Iacov, Ioan şi Andrei L-au întrebat deoparte: 4„Spune-ne când se vor întâmpla aceste lucruri şi care va fi semnul când se vor împlini toate aceste lucruri?” 5Isus a început atunci să le spună: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. 6Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice: „Eu sunt Hristosul!” Şi vor înşela pe mulţi. 7Când veţi auzi despre războaie şi veşti de războaie, să nu vă înspăimântaţi, căci lucrurile acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârşitul. 8Un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii; pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete şi tulburări. Aceste lucruri vor fi începutul durerilor.

Prophet Malachi (ca. 400 BC)

He is the last of the twelve Minor Prophets and the last of all the Prophets of the Old Testament. His name means ‘My Angel’ or ‘My Messenger.’ He returned with the exiled Jews from Babylon and took part in the rebuilding of the Temple in Jerusalem. His prophecy announces to the ear of faith that the Lord will soon bring the Hebrew priesthood to an end in the coming of Christ, the Sun of Righteousness (Malachi 4:2), the eternal Priest.

Holy Martyr Gordius of Caesarea (4th c.)

“The Martyr Gordius, who was from Caesarea of Cappadocia, was a centurion by rank. Unable to bear the impiety of the heathen, he withdrew to the wilderness to purify himself through prayer and fasting. After he perceived that his ascetical training had prepared him sufficiently, he came down from the mountains when a certain pagan festival was held in Caesarea, attended by all, and presented himself to the multitude. Although the spectacles of the festival continued, no one paid them any heed, but all eyes were turned upon him. From his sojourn in the mountains, his look was wild, his beard was long, his raiment squalid, his body like a skeleton; yet a certain grace shone round about him. He was recognized, and a loud shout and tumult was made, as his fellow Christians rejoiced, and the enemies of the truth cried out for his death. He boldly professed his faith before the Governor, and after torments was beheaded, in the reign of Licinius in the year 314. Saint Basil the Great delivered a homily on Saint Gordius, mentioning that some of those in his audience had been present at the Saint’s martyrdom.” (Great Horologion)

Our Holy Mother Genevieve of Paris (ca. 502)

She was born near Paris to a family of wealthy landowners. When she was about ten years old St Germanus of Auxerre (July 31), passing through the region on his way to Britain, discerned a special divine purpose for her, and told her parents that she had been chosen for the salvation of many. “He asked her that day, and early the next, if she would consecrate herself to holy virginity for Christ and, on both occasions, she answered that it was her dearest wish. Then he blessed her and gave her a copper coin inscribed with the Cross to wear around her neck, telling her never to wear gold, silver or pearls, but to elevate her mind above the small beauties of this world in order to inherit eternal and heavenly adornments.” (Synaxarion)

Convents were unknown at that time in Gaul, so Genevieve lived as a solitary, in a cell in her own house, first with her parents then, after their death, with her godmother in Paris. She devoted herself to the poor, giving away everything that came into her hands, except the small amount that she needed to feed herself on bread and beans. (When she passed the age of fifty, she was commanded by the bishops to add some fish and milk to her diet). She kept Lent from Theophany to Pascha, during which time she never left her house. She was never afraid to rebuke the powerful for their oppression of the weak and the poor, and thus earned many powerful enemies; but the people’s love for her, and the support of the Church, kept her from persecution.

It became her custom to walk to church on Sundays in procession with her household and many pious laypeople. Once the candle borne at the front of the procession (it was still dark) blew out in a rainstorm. The Saint asked for the candle and, when she took it in her hand, it re-lit and stayed lighted until they reached the church. At several other times, candles lit spontaneously in her hand; for this reason her icon shows her holding a candle.

She traveled throughout Gaul (modern-day France) on church business, being greeted with all the honors usually accorded a bishop. Several times she saved the city of Paris from the assaults of barbarian tribes through her prayers, by pleading with barbarian chieftains, and once by organizing a convoy to bring grain to the besieged city.

Saint Genevieve reposed in peace at the age of eighty. Through the centuries since then, she has shown her holy protection of the city of Paris countless times, and her relics in the Church of Saint Genevieve have wrought innumerable healings. Her relics were many times carried in huge processions in times of war, pestilence or other national trial. These relics were mostly burned and thrown into the River Seine by the godless Revolutionaries in 1793, but, as the Synaxarion concludes, “those who continue to invoke Saint Genevieve with faith, find her to be well and truly alive.”