James 1.1-18 (Epistle)

1Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminţii care sunt împrăştiate: Sănătate! 2Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin felurite încercări, 3ca unii care ştiţi că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare. 4Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic. 5Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. 6Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. 7Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, 8căci este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile sale. 9Fratele dintr-o stare de jos să se laude cu înălţarea lui. 10Bogatul, dimpotrivă, să se laude cu smerirea lui: căci va trece ca floarea ierbii. 11Răsare soarele cu căldura lui arzătoare şi usucă iarba: floarea ei cade jos, şi frumuseţea înfăţişării ei piere; aşa se va veşteji bogatul în umbletele lui. 12Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci, după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. 13Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. 14Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. 15Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea. 16Nu vă înşelaţi preaiubiţii mei fraţi: 17orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare. 18El, de bunăvoia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui.

Mark 10.11-16 (Gospel)

11El le-a zis: „Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurveşte faţă de ea; 12şi dacă o nevastă îşi lasă bărbatul şi ia pe altul de bărbat preacurveşte.” 13I-au adus nişte copilaşi ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce îi aduceau. 14Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat şi le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi; căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei. 15Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu niciun chip nu va intra în ea!” 16Apoi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.

Holy Apostle Timothy

This is the Apostle to whom two of St Paul’s Epistles are addressed. He was from Lystra in Lycaonia, born to a pagan Greek father and a Jewish mother. His mother, whose name was Eunice, and his grandmother, Lois, brought him up in piety and love of the Scriptures. The Apostle Paul converted the two women during his first missionary visit to Lystra; returning seven years later, he found Timothy full of zeal for Christ, and baptized him. Timothy became his closest disciple: in his epistles, St Paul calls calls him “my dearly beloved son.” So that Timothy would be able to preach the Gospel in the synagogues, St Paul personally circumcised him.

The Apostle Paul consecrated Timothy as the first bishop of Ephesus. As such, he became a disciple and exarch of St John the Evangelist, who supervised all the churches in Asia. In AD 97, he attempted to oppose the celebration of a festival to Artemis; the pagans, enraged, mobbed him and beat him to death. He was buried near the tomb of St John. In 356 his precious relics were translated (along with those of Sts Andrew and Luke) to Constantinople and enshrined in the Church of the Holy Apostles. In 1204 they were stolen by the Latin Crusaders when they pillaged the city.

Holy Martyr Anastasius of Persia (628)

He was a Persian, the son of a Magus, a soldier in the Persian army under Chosroes II, who at that time was making inroads into the Christian Empire. His Persian name was Magundat. Chosroes captured Jerusalem in 614, and carried away the Precious Cross as a trophy. Magundat heard of this, and of all the miracles worked by the Cross; and he wondered why the ruins of an instrument of torture were so revered by the Christians. Seeking out Christian elders to answer his questions, he learned of the Incarnation, life, Crucifixion and Resurrection of the Christ, and with joy embraced the Christian Faith as Truth. He was baptized by St Modestus, Patriarch of Jerusalem, and given the name of Anastasius. At the same time, he took monastic vows. For a time he lived in a monastery in Jerusalem, but then went forth, found some Persian Magi at Caesarea, and chastised them for embracing delusions. Since he was in Persian territory (as he well knew), he was taken to the Persian governor, interrogated, imprisoned, and finally taken with other captives to Persia. There, despite many severe tortures, he refused to return to his former error, and was hanged by one hand, strangled, then beheaded.